crengi şi veveriţe

Caut

locuiesc într-o lume fără cer
jos se vede adunând un braţ
crengi uscate
ele nu pot să ardă
a uitat sa iasă soarele să usuce pământul

ştire incendiară
troacă, fost ministru de interne, arestat
greblă, finul şi ţigănci trimise la produs
Curtea Constituţională

un copil scânceşte, nu mai are lapte
iarba a ars şi pământul este uscat
doua veveriţe se ceartă, pe o creangă
ea râde, simte că o să se rupă
copacul a fost tăiat, pădurea nu mai există

un bolovan uriaş sculptează inundaţii
cu chipul unui om rezemat într-o cârciumă
o fată frumoasă se simte părăsită, ia luat banca casa

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă, toamna

Nici nu mai sufăr, nici că-s vindecat,
Pe deal stejarii magici s-au uscat

Un pâlc de-aluni, cochet, cu aluniţe,
Ca spaliere suple-s pentru veveriţe

Peste livezi un nour trist burează,
Roşind pe ramuri fructele oftează

Pe prispă,-n furcă mama caier toarce
Dar firul vieţii nu se mai întoarce

Melancolia-n straturi mi s-a cangrenat
Mă mir că ţipetu-n laringe s-a blocat

Sătenii mă privesc ca pe un venetic,
Singurătate topită în nimic... Nimic

De la-nceput nu mai pricepe exilatul,
Doar mama-şi simte ca pe ghiont băiatul

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mircea Micu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veveriţa şi Martinică

- Ursule, de ce eşti necăjit
Şi te văd la tomberoane?
Pe mulţi am auzit
Că duci lipsă de mâncare.

Ia, nu mai fi carnivor,
Lasă carnea şi grăsime,
Fii ca mine herbivor
Şi trăieşti foarte bine.

Eu mănânc nuci din nuc
Şi alune de pădure,
Mă alungă omul, eu fug,
Dar îmi este foarte bine.

Mai sar din creangă'n creangă
Prin livezile cu mere,
Nu-s bolnavă, nici beteagă
Pentru mine e o plăcere.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

..
Vine toamna cea zurlie,
Ploaia bate în fereşti,
Strugurii se coc în vie,
Bun motiv să chefuieşti.
....
Stoluri dese stau să plece,
Norii zici că sunt de humă,
Vremea este tot mai rece...
Semn că o să cadă brumă.
...
Într-un pom cu sevă pură,
Două mere aurite
Stau lipite gură,-n gură...
Zici că sunt îndrăgostite.
...
Pe o vreme furtunoasă,
Dintr-un nuc cu ramuri grele,
Nucile cu coajă groasă
Cad de zici că sunt ghiulele.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tenacitate

Ascuns adânc, într-o pădure deasă,
Un mic păianjen plin de zel trudea
Să-şi ţeasă pânza fină şi frumoasă,
Ca să mai prindă câte-o muscă-n ea.

Şi isprăvind într-un târziu lucrarea
S-a tras deoparte şi a adormit
Fiindcă-l epuizase încordarea
Şi se simţea în pânză ocrotit.

A doua zi, o veveriţă mare,
Ce a sărit pe-un ram alăturat,
Cu coada a lovit, din întâmplare,
Şi minunata pânză i-a stricat.

Privind neputincios nenorocirea,
În loc să se agite în zadar,
Păianjenul, că aceasta-i este firea,
S-a apucat să-şi ţeasă pânza iar.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (26 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă-n freamătul pădurii

Paşii mei miros a verde, a străfunduri de pădure,
Şi-aş rămâne-n primăvară pe sub poalele-i obscure,
Să mă-mbăt cu glăsuirea păsărilor cântătoare,
Să mă spăl cu roua rece şi să mă usuc la soare.

Şi-n desimea neatinsă de securile hulpave,
Mângâi scoarţa crăpăcioasă fredonând domol octave,
Ascult freamătul când boarea trece prin frunzişul care
Îşi mai schimbă din nuaţă cerând ploi spre vindecare.

Calc uşor ca să nu sperii nicio gâză adormită,
Şi să nu strivesc absurdă, melci, gândaci sau vreo termită,
Urmăresc o veveriţă cum se zbenguie-n şiroaie,
Şi-aş sălta pădurea-n braţe de-ar veni apa-n puhoaie.

Cade ploaia, bate vântul şi apleacă în vocale
Ramuri care strigă-n verde versurile-mi muzicale.

sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea dragostei la peisajele în care-a trăit

Noi credem, dragostea mea, că peisajele-acelea
au stat pierdute în somn, ori au murit laolaltă cu noi,
la vârsta şi-n ziua în care ne fură sălaş;
noi credem că arborii-şi pierd memoria
şi că nopţile trec, dând uitării
ceea ce le făcuse frumoase şi veşnice, poate.
Dar e destul tremurul cel mai uşor al unei frunze,
al unei stele brumate care respiră,
pentru a ne afla la fel de voioşi ca atunci când locurile,
pline de noi, ne stăpâneau laolaltă.
Şi iată că te trezeşti, alături de mine, dragostea mea,
printre tufişuri de coacăze şi fragii ascunşi,
adăpostită de inima tare-a pădurii.
Iată şi mângâierea umedă a picăturii de rouă,
crenguţele delicate ce-ţi împrospătează culcuşul,
şi spiriduşii fericiţi să-ţi pună podoabe în păr,
şi misterioasele veveriţe care fac să plouă de sus,
deasupra somnului tău, verdele mărunt al rămurişului.

O, frunză, fii fericită de-a pururi, să nu ştii ce-i toamna,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rafael Alberti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

7

pe aici TGV-urile sunt foarfeci pentru panorama munţilor
căpiţele-şi ridică pălăria la zei
în vreme ce brazii fac reverenţe
aerul rece te ciupeşte ştrengăreşte de obraji
în canton au intrat în recreţia mare
les vaches qui rirent viţeii joacă şotron
poienele cu maci şi capre şi crestele
semeţe se expun bronzului alpin aerul e aidoma
vulturilor pleşuvi ocolind steiurile
privirea se pierde ca un felah în deşert
instinctele s-ar urca pe picioarele primei trecători
păstrăvii şi-arată pistruii ca subretele buzele siliconate
şopârle profită de soare îmbrăţişând brusturi
o vântoasă aruncând cu găteje impune supunere oarbă
stejarii burniţează cu ghinde
susur de izvor ca o bolborosire de vraci
veveriţe se zbenguie pe crengi de alun
şi la amiaz' zmeura de vrej se desprinde
bătăi de toacă vor a goni moartea
cu amurg îşi înroşesc frunzele fagii

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ilarie Voronca
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă catalepsiei sale David C. Powers

E vorba de-un motan abil şi competent,
Care ştie să se descurce-n lume.
Urmăreşte veveriţele şi şoarecii atent,
Poate valsa-n copaci, pe crengi,
Sfidând gravitaţia şi alte legi,
Iar pe pământ merge-n paşi de tango. Poate, fără glume,
Deschide, la o adică, un zăvor
Făr-al zgârâia şi poate mieuna foarte convingător,
Ne distinge Buick-ul după torsul motorului, monoton.
(I-aduc din oraş cătuşnică* şi costiţe
Şi-i gătesc mai bine decât Mis Sheila Hibben*).
Îmi sare-n întâmpinare ca şaizeci şi trei de giboni,
Imaginând fel de fel de găselniţe.

Oh, dacă justiţa-ar fi justă şi ce-i corect ar fi corect,
Şi virtutea sau veselia n-ar da de-atâtea ori faliment,
Atunci pisicile şi oamenii-înţelepţi ar fi recompensaţi,
Iar gloriosul David C. Powers, un fante fără leac,
Somnorosul de care ne lăsăm hipnotizaţi,
Ar fi declarat rege-n cel mai fastuos iatac,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Sinclair Lewis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădure nebună

--ocoliţi pădurea!
se aud şoaptele ploii pe pomeţii pietrelor fierbinţi
--lăsaţi pădurea în pace!
murmură vântul dansând cu colbul la braţ în văzduh

vânătorul speriat caută din priviri poteci ocolitoare
iar tăietorul se uită cu spaimă în luciul securii
şi cu fereală face cale întoarsă
de departe pădurea cu pleoapele închise vibrează a taină
iar lumea temătoare priveşte peste umăr şi
paşii grăbiţi, sfărâmicioşi se aud tot mai slab

pădurea nu ascunde un zmeu sau o ghionoaie
nu există farmece cumplite sau spirite neliniştite
nici o vrăjitoare nu-i aşteaptă pe hansel şi gretel
răufăcători puşi pe jafuri nu-şi au sălaşuri în poieni
nu afli ştreanguri în care atârnă oameni
traşi de picioare de angoasele sinuciderii

pădurea este o oază cu miresme de libertate

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Lungeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!