crizanteme şi moarte

Celei mai aproape

De ce-ţi sunt ochii verzi -
Coloarea wagnerianelor motive -
Şi părul negru ca greşeala imaculatelor fecioare?
De ce-ţi sunt buzele pătate de violete trecătoare?
Şi mâinile de ce-ţi sunt albe ca albul tristelor altare
Din Babilon,
Şi din Ninive?

De ce, când plângi,
În plânsu-ţi moare o-ntreagă lume de petale
De trandafiri,
De chiparoase,
De nuferi albi
Şi crizanteme?...
De ce, când plângi,
Cu tine plânge tristeţea blondelor opale,
Iar torţele aprinse-n umbra castelelor medievale
Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme?...
De ce, când cânţi,
Cu tine cântă un infinit de armonii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Romanţe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vazele de flori

Ce mâini înfrigurate-au modelat
Argila neagră-a vazelor bizare,
În care mor plăpânzii trandafiri,
Cum mor în noi nervoasele iubiri? -
Argila neagră-a vazelor bizare,
Evocatoarea unei funerare!

Ce mâini înfrigurate le-au turnat,
Dând formei lor senzaţii de femeie:
Cu linii rotunzite ca de pântec,
Cu ondulări de şolduri şi de cântec? -
Dând formei lor senzaţii de femeie
Şi braţelor mişcări de orhideie!

Ce mâini înfrigurate de amant,
În lutul cald al vazelor de flori,
Au îngropat fragmentul vinovat,
Ca un motiv de sete şi păcat? -
În lutul cald al vazelor de flori,
Ce mâini au pus beţie şi flori?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Claudia Millian-Minulescu din Cântări pentru pasărea albastră (1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie arămie

se aşează bruma pe zâmbete de crizanteme
tremurul arborilor îl resimt şi eu
îşi desfrunzesc treptat trăirile boeme
nostalgia arămie mă apasă din greu

toamna se strecoară şi-n conştiinţa mea
ceaţa persistentă acoperă zorii lucizi
am păstrat din vară mirări de catifea
zboruri şi avânturi de fluturi candizi

în parcuri trandafirii s-au veştejit
povestea lor mireană dăinuie în poeme
băncile sunt triste sub cerul cernit
cu moartea aproape învăţ a mă teme

entuziasmul scade ca lumina zilei
o romanţă răsare pe albul pur al filei

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog la oglindă

este încântătoare iubirea de viaţă
dulce şi amară ca un cub de ciocolată
zâmbetele luminii înfloresc pe faţă
ca nişte crizanteme cu aura imaculată.

te debarasezi ca timpul de gândurile negre
cum se scutură pomii de frunzele moarte
naturile se desfăsoară doar prin legi integre
poartă înţelepciunea divină mai departe.

extazul pur al timpului dezvăluie mistere
te introduce-n tainele ce leagă două lumi
accesul spre eternitate e scris în emisfere
viaţa fără de moarte poţi să ţi-o asumi.

respectă-ţi soarta iubeşte-o cu plăcere
beatitudini te vor purta pe culmi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Zâmbetul ţi-aduce flăcările vii,
Chiar de te-am uitat într-un colţ de basm;
M-ai uitat şi tu, florile-or muri,
Amintiri mai fulgui; cioburi de fantasm!

Nu a fost să fie, îngere pierdut -
Stările iubirii poate le-ai uitat,
Crâncenele ofuri, toate le-am ştiut;
Nu ne vom pătrunde, s-au desperecheat...

Fructele sub brume s-au uscat demult,
Doar prin crizanteme se respiră încă,
Eu ţi-am dat o stare, crezului exult,
Tu mi-ai dat suspinul, sus, pe-un colţ de stâncă!!!

Vanele furiei se deschid în tâmplă -
Timpuri galopante răsucesc în trup;
Cauze pierdute un pumnal împlântă
În a lumii inimi, poftind iar la stup.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza veşniciei

Frunze parfumate cu miros de fum
Cad înfiorate la margine de drum,
Trec maşini, căruţe, vântul le ridică,
Le zburleşte forma şi forma le strică.

O fată se apleacă să ia o petală,
Devine de-odată prea sentimentală,
Culoare şi mirosuri chiar de-s trecătoare
Sunt de crizanteme, din grădina-i mare.

Ce păcat? Îşi spune, iarna vine-acuş,
Frunzele de urcă, sus, pe derdeluş,
Nici o săniuţă nu le duce-n spate,
Joaca lor de viaţă, e joaca de moarte!

Un bătrân se-ntreabă de-i frunză în vânt,
Răspunsul îi vine din guri de pământ,
Eşti frunză aleasă sub soare, pe câmpie,
Când timpu-şi rupe coasta intri-n veşnicie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baldachin

Deschide corabia de frunze a pădurii
zornăie aerul păsărilor sparge oglinda dimineţii
taurul luminii cu coarnele buclate în fântâni.
Adu în cuvinte un tron, un imn pentru patul nupţial
această glastră a arborelui genealogic
presăraţi peste el mălaiul canarilor
rupeţi pâinea în două a vulturului
din pleoapa lui el trage ca o spadă privirea
şi pune între neant şi viaţa din toate zilele
apostrofa pliscului său
în plicuri scrisorile sunt mâini cu cari ne căutăm reciproc
o stea filantă hymenul în traiectoria sângelui
întârzie trimisă epistola păsărilor.
Pat nupţial crizantema nopţilor de fosfor
în zâmbetul tău a plâns un bébé poetul
un bébé sanguin atletul 1½ kgr. Lindberg
dintr-o infimă dizenterie putea muri Attila
Guillaume II ş. a. m. d.
Umblă prin sânge acum închis ca în turn
te apleci sub inimă ca sub abat-jour

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Stephan Roll (august 1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depresie de toamnă

În acest an de stihii năpădit
Şi încărcat de ură mult prea crunt –
Nici pomii, nici iubirea n-au rodit –
Nici crizanteme, parcă, nu mai sunt.

E o toamnă tristă, plină de mâhniri,
Tristeţi rodesc în suflet şi-n grădini...
Ca-ntr-un blestem, mă–ntorc în amintiri
Şi anii mei – îi simt tot mai puţini.

Prilej de veselie nu găsesc
În acest început de veac hain...
Nici nu mai ştiu ce-nseamnă să iubesc
Şi-n inima-mi se adună mult venin.

Doar cârcotesc la fiecare pas,
Ce tot mai greu prin viaţă mi-l târşesc...
Şi vorbe de ocară, al meu glas –
Despre-al meu trup şi suflet des rostesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Zâmbetul ţi-aduce flăcările vii,
Chiar de te-am uitat într-un colţ de basm;
M-ai uitat şi tu, florile-or muri,
Amintiri mai fulgui; cioburi de fantasm!
Nu a fost să fie, îngere pierdut –
Stările iubirii poate le-ai uitat,
Nostalgii şi ofuri, toate le-am ştiut;
Nu ne vom pătrunde, s-au desperecheat...
Fructele sub brume s-au uscat demult,
Doar prin crizanteme se respiră încă,
Eu ţi-am dat o stare, crezului exult,
Tu mi-ai dat suspinul, sus, pe-un colţ de stâncă!!!

*

Vanele furiei se deschid în tâmplă –
Timpuri galopante răsucesc în trup;
Cauze pierdute un pumnal împlântă
În a lumii inimi, poftind iar la stup.
Voinţa zvâcneşte, chiar de azi se pierd

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ikebane...

De sunt troiene, vifore extreme,
O să te caut până şi-n amurg,

Nu voi muri, fii calmă, nu te teme,
Te voi găsi în prag la Demiurg...

Până atunci, la tine-n suflet cântă
Viori aprinse, licurici şi greieri

Şi-o crizantemă galbenă te-ncântă...
Te am în sânge toată şi în creieri.

Şi dacă, totuşi, iarna dă semnale,
Ne-om pregăti un sideral colind,

Ne-om îngropa-n omături cardinale
Şi vom sfârşi poeme zămislind...

Te caut, deci, şi-n gaură de şarpe,
Indiferent de timp sau de răstimp,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!