Poezii despre crizanteme și moarte
poezii despre crizanteme și moarte.
Crizanteme
Așteaptă-mă diseară la fereastră
Cu ochii triști, cu fruntea visătoare...
Am să-ți aduc un braț de crizanteme,
Să-mpodobim iubirea care moare...
Am să-ți aduc un braț de crizanteme...
Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,
În viața lor e moartea primăverii,
Cu viața lor iubirea ni se curmă...
Așteaptă-mă diseară la fereastră
Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduți în vis
Am să-ți aduc un braț de crizanteme
Și cel din urmă cântec ce ți-am scris...
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câteva crizanteme târzii
Au fost destule veri cu râs și crini sub soare,
Au fost multe nopți de farmec sub cerul înstelat;
Dar în ceasul ultim, când mor, n-au parcă nici un rost,
Nu-mi aduc nici o alinare toate câte-au fost
Sunt singur și bătrân, bolnav și-înspăimântat.
poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de toamnă
Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme,
Dacă iarăși pier în zare
Păsările cântătoare...
Nici nu plânge, nici nu plânge
Când rupi frunza și vezi sânge,
Când rupi creanga și prin creangă
Moartea zice din talangă...
Nu-ți fă rană, nu-ți fă rană
Din a toamnei grea dojană,
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de toamnă
Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme,
Dacă iarăși pier în zare
Păsările cântătoare...
Nici nu plânge, nici nu plânge
Când rupi frunza și vezi sânge,
Când rupi creanga și prin creangă
Moartea zice din talangă...
Nu-ți fă rană, nu-ți fă rană
Din a toamnei grea dojană,
Nici nu spune, nici nu spune
Gândurilor să se-adune...
Veșnicia dacă șade
Frunza, însă, cade, cade...
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca (1942)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Aș fi vrut să te întreb
dacă s-a rătăcit vreodată
în lumina scăpărătoare a irisului tău
vreo vietate speriată de lumina
în care se trezise într-o doară?
eu am să rămân închisă în propriu-mi mormânt,
să viermuiesc acolo singură,
apoi am s-o apuc prin lume,
ca un sicriu august,
purtînd în mine imaginea ta de înaripat,
pe care o iubesc neînchipuit de mult,
am să le vorbesc morților mele în gînd,
prin păduri și pe ape,
am să-ți fac patul în mine,
și-am să te îmbăt, în fiecare seară,
cu mirosuri tari de crizanteme
și de busuioc ca să fugă moartea afară din noi,
păcătoșii, care ne tot căutăm
și ne tot întâlnim în iluzii,
aiurea și pe podul veșniciei.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prinos
Cum urcă spre seară poteca surori,
Mame, copii și nepoți,
Tăcuți pelerini cu brațe de flori,
În demnă-acalmie cu toți!...
Și iată cum umblă pe deal o mătușă
Cu greu, târând pașii domol,
C-o greblă și flori într-o găletușă,
Să dea ritualul obol.
Se-adună-n cinstire cei vii laolaltă,
Popas fac în vechi cimitir,
S-aducă prinos celor scumpi ce odată
Sorbeau din al vieții potir;
Cu grijă, când scormone lutul cu sapa,
Mormântul cel drag prospătând,
Pătrunde o boare odată cu apa-
Susur pe cei duși adorând.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Brevi finietur... (2000)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeul nopții
Zeul nopții umblă pe stradă.
E foarte afemeiat și bețivan,
Îl cheamă Stafie, Poveste, Ivan
Și-l țin felinarele să nu cadă.
L-am întâlnit în grădina orașului
Zăpăcit, cocoșat, de o cruntă paloare.
Mirosea a infern, a candoare
Și semăna groază ca ochii ocnașului.
Fremătau crizantemele de spaimă,
Îndrăgostiții aveau impresia unei ample zădărnicii,
Toți vagabonzii meditau nemernicii.
Numai luna era plină de îndrăsneală și faimă.
Zeul nopții m-a sărutat pe frunte.
Buzele lui aveau gustul morții.
Am mers alături până la pervazul porții
Unde m-a lăsat cu toate grijile mărunte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimile Tale
Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe pleoape și îmi curg pe față
Lacrimile tale sunt dulci sau amare,
După cum ți-a fost trecerea prin viață.
Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe trup și îmi intră-n suflet,
Lacrimile tale alunecă tăcute
Fără ca să scoată nici măcar un sunet.
Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Ce încet ș-ușor inima-mi mângâie,
Lacrimile tale sunt niște cristale
Ce parcă-s făcute, din culori, o mie.
Lacrimile tale-s susur de izvor
Ce-n tăcerea nopții urcă pân' la stele,
Întâlnesc în taină dorul călător
Ș-apoi se-mpletesc cu cele ale mele.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Simionescu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crizantemă floarea deznădejdii...
Crizantemă floarea deznădejdii
Cu parfumul tău trist și amar
Că-i aproape răsuflarea iernii
Îmi aduci aminte iar și iar.
Floare enigmatică și pură,
Palid semn al verii ce s-a dus
Spune-mi, de ce-n lumea asta dură
Nici tandreți nici sentimente nu-s?
Tu, regina frunzelor de-aramă,
Tu, cea sărutată de zăpezi,
Spune-mi de ce sunt cuprins de teamă
Când s-așterne bruma prin livezi.
Crizantemă floare solitară
Tu, ce înflorești când pomii mor,
De ce mă cuprinde-n fapt de seară
De trecutul mort atâta dor?
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dansul anotimpurilor
În nebunia calmă a zilelor ce trec
coboară noaptea în parfum de crizanteme
și sânul toamnei
lipit de geamul minții
îmi amintește că-n amurg
tristețile ascunse ies la un five-o-clock
să depănăm iubiri trecute
la o cafea și-aceeași ultimă țigară
Așa încărunțesc solfegii
scăldate-n solilocvii mute
și în odihna iernii absolute
precum Dracula cel însângerat
cu dinți hrăniți din amintiri funeste
vom pune capul iar pe catafalc
și eu
și vara
primăvara
și toamna solitară.
poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre crizanteme și moarte, adresa este: