Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

crocodili

Poezii despre crocodili, pagina 2

Alin Ghiorghieș

Viespea turbată

Fiindcă turbasem
aveam în loc de ochi doi câini
care în loc de boturi aveau doi crocodili.
Fiindcă turbasem iarba era roșie și tușea.
Fiindcă turbasem aveam o peșteră în loc de gură
și doi soldați romani în loc de urechi.
Fiindcă turbasem
căutam prin păduri un copac ca și mine turbat
cu poeți în loc de frunze și cu pești în loc
de rădăcini.
Fiindcă turbasem mă rugam la un Dumnezeu
turbat
un Dumnezeu turbat care a creat turbarea.
Fiindcă turbasem mâncam turbă
și dormeam pe o linie curbă
și visam, visam
o viespe turbată cum îmi ieșea
din deget și înțepa aerul..
Și aerul turba!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un oraș fără nimeni

În orașul fără nimeni au venit ceva jivine,
Au și casă, au și masă și la dragoste se lasă,
Prezentabile, yes, impenetrabile, no,
Bate la ochi de ești om, paturile duble au devenit lehuze,
Chiar și seifurile s-au împreunat, na, ai venit pe neașteptat,
Unde e actul, zici, cu voce de arici, how fragile are you,
Se miră Kakadou, are o leziune sub plisc, de la un pix,
Femeia în halat te-a tratat până la majorat, apoi te-a lepădat,
Instalatorul din Puchinești, cel cu biciclete și trotinești,
Ales el prinț de uels, a reparat cabina liftului julind-o fresh.
Apoi au venit oameni și oameni, unii străini, alții foarte stranii,
Ne spălăm pe dinți în colectiv, cu bormașina fără stativ.
Un bebe leonin s-a născut surprinzător cu trăsăturile unui aligator.
Privește la ceasul din centrul orașului, spune, gata, deșeuri ale fărașului,
Destul am făcut politică infracțională, trecem totul la socoteală
Și ne băgăm singuri la zdub, acolo munci-vom cu mare hei-rup.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Ne vom întoarce

ne vom întoarce în Osto
jicevo și de-ar fi să se rupă
cerul în două cu ale
sale câmpii – noi ne vom
întoarce atât
cât iarba verde încă va crește
-n sandalele noastre și cât
uleiuri de in vor unge rotițe de ceasuri
măsurând fericirea –
a fost bine
aici să punem urechi de arici
unor perii de rădacini
tot aici
am încălecat crocodili și am supt
lapte de pește și bom
boane de niciodată noi nu
vom uita
să ne întoarcem aici: micul clește
din trusa de traforaj
prietenește

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce e cu mine

toată lumea are amintiri sclipicioase
cu bunici rumeni și vacanțe în scorțișoară
iubite comete mistuitoare fără număr
regrete în miere cu faguri de copilărie

numai eu îmi amintesc râme băloase
cârtițe și șobolani putreziți în încleștări
voma cotidiană de pe străzile citadine
morții care trăiesc în trupurile noastre

ei văd culori calde în apusuri celeste
eu văd mocirla sulfuroasă pentru crocodili
ei aud muzică zeiască ambrozie pentru muritori
eu aud strigăte de ajutor și plânsete scremute

ce-o fi cu ochiul meu, e spart sau măcar crăpat
o fi în creier o explozie solară ca o gaură neagră
ăștia o să mă ducă la spital să mă lege fedeleș
nu înțeleg ce e cu mine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pictură de păianjen pe Stromae

formidabil cât adânc de adânc e-n stâncă
te uită-n palmă... jalea ales deșirată
des seamănă cu o melodie de Stromae
iar azi are chipul tău de vampă mirată

încerc dorul rondelul sau ghimpele păcii
pe coala aceasta bleu de virgină joc step
și câte trăsnăi aș vrea să-ți spun despre mine
dar nu știu cu ce parte din sânge să-ncep

brațele mele toate întreabă de tine
formidabil cum mă prefac din nou că trăiesc
el și ea îmi vorbesc despre-o cacofonie
cât vârtej e în coliba... din care lipsesc

cânt de adio și basme albe în ceață
o insectă mică se plimbă pe-ecran cu-amintiri
atât de plini și goi de iubire iubito
cum un chiștoc aruncat sub o talpă
de doi crocodili...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să curgă vinul!

În cupa opacă, de sticlă,
Un lichid vâscos cu miros de ambră.
Dintr-un ciubăraș picură vinul,
Perle limpezi, roșii.
Din dragoni fierți și rumenite păsări phoenix
Lăcrimează grăsimi de jad;
Paravane transparente, perdele brodate
Încadrează aceste adieri parfumate.

Sunați, trompete-ale dragonilor!
Răpăiți tobe-ale aligatorilor!
Dinți strălucind în cântec,
Talii zvelte dansând.
Mai ales acum,
Când zilele verzi de primăvară,
Se adâncesc în amurg,
Iar petalele florilor cad din piersici,
În rafale-învolburate roz.
Te rog acum din suflet, rămâi beat
Până la sfârșitul zilelor tale,

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nelămuriri... explicite

În stoicismul meu, mă întreb; iubirea, la iubit răspunde?...
și cum desparți un adevăr de o minciună spusă în masă?
Și ce e gust, de eu urăsc; dragostea-i slabă, sau e grasă?
Cum oare frigul, ori toridul, sunt țel de om... el e oriunde?

Copilul, pui de om suprem, își poate fi călău de mamă?...
dar crocodil înșfacă pui, să-l poarte delicat în apă!
Iar mâțul, doar că are o lună și știe că "nevoi" se îngroapă,
când umplem lumea de deject... Deșeu, planeta-i dată-n ramă!

E îndeajuns să ne întrebăm, că întrebarea este gaj
c-ar fi ceva, un neascuns, ce poate stăvili nefastul
iar întrebarea-i și cuvânt, cum ochi, ce face cer albastru...
Și, de nu e decât un joc, e omenirea un derapaj?

poezie de (4 august 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

La infinit se împart doar clipele născute moarte

înainte ca cineva să găsească pătratul ipotenuzei
pe nil trecea un crocodil
fără niciun trilu lilu
cu mult înaintea rețelelor de socializare
când încă mai creștea sub piramide timpul
așa ca o banalitate ocupată cu diverse minuni

aproape inutil
din șapte-n șapte număram duminicile
doar s-or întoarce păsările de foc la cuib
să pună de-un univers sub pene
cum fac uneori dumnezeii înainte de a inventa raiuri

între timp nilul se ocupă de agricultură
iar faraonii joacă la două capete nemurirea
ca într-o căutare absurdă de pokemoni
și nu pot să nu mă întreb
dacă păsările măiastre știu a glăsui
precum privighetorile
sau doar se străduiesc să nu moară

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilașul Moise

Aproape două secole trecut-au.
Alți regi se întronară, și alți popi.
În acel timp viclean, israeliții,
Din musafiri au fost schimbați în robi.
Dar când strigarea lor ajunse-n ceruri,
Când numărul de bice s-a-mplinit,
Din nou, un ajutor trimise Domnul:
Pe Moise copilașul urmărit...

Micuțul fiu al Iohavedei,
Scâncea în coșul de papir,
În cor de pescăruși și broaște,
Pe lângă trestii în delir.

Satan voia să-l facă hrană
Pentru distinșii crocodili,
Dar îngerii și surioara
Au fost mai treji și mai abili.

Atunci Satan a plănuit

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prostia rămâne mereu spontană și, surprinzătoare, pentru cei care demult au depășit-o...

Am neam ciudat, popor viclean, nu e din zona temperată,
E mai curând de om un regn, de fiară, ființă blestemată,
Că își scoate nici când nu te-aștepți varani, pume, șacali, hiene,
Veninoși șerpi, aligatori, hematofagi, vulturi de ghene,
Rechini, haite de lupi, coioți, piranha, viespe, scorpioni,
Jaguari, gheparzi, leoparzi, tigri, lei, hidre, viespe ori dragoni...
Popor de contorsioniști, cameleonic în ambiții,
În masa sa amorf și stoic, arar punându-și din condiții,
Rău răbdător, lăsându-și seamăn să i se urce în spinare,
Să-l umilească peste poate, să-i facă rea din bunăstare,
Mereu surprins, partea sa cultă, de mojicia sfidătoare
Pân' la pieire aproape, pân', până a-l crede "dus", că moare...

Poporul meu, partea cea dreaptă, ce mă înfioară de splendoare!

poezie de (8 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre crocodili, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!