Poezii despre curaj și moarte, pagina 2
Eroii de pe Titanic
Onoare bravilor care dorm acolo unde zace
Epava navei Titanic sub sloiuri de gheață,
Bărbați care-au știut ce trebuie să fac-un bărbat
Atunci când privește-n moartea față-n față.
"Mai întâi, femeile și copiii,"
Puternic și duios strigăt s-a auzit în acea primăvară!
Fiii pe care femeile i-au născut și alăptat
Și-au amintit și-au avut curajul să moară.
Bărcile s-au strecurat prin întuneric:
Uriașa nava a gemut: și apoi, vă imaginați...
O, stele ale nopții, care-ați văzut acea priveliște,
Depuneți mărturie, ACEI OAMENI AU FOST BĂRBAȚI!
poezie clasică de Henry Van Dyke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 7
Uite! În Orient, când milostivul soare
Se-nalță înflăcărat, toți cei de pe pământ
Omagiu îi aduc, fiindcă din nou răsare
Și-admiră cu respect frumosul disc preasfânt.
Netulburat el suie ca pe un deal ceresc
De parc-ar fi un tânăr ce are mult curaj
În timp ce muritoare priviri îl însoțesc
În auriul său măreț pelerinaj.
Dar când de la zenit, cu carul ostenit,
Ca-n vârsta neputinței, începe să coboare
Ochii ce pân' atunci smeriți l-au urmărit
Văzând că vine-n jos privesc spre altă zare.
Așa pățești și tu în viață, mai târziu,
Nu mai atragi priviri și mori dacă n-ai fiu.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentința-i divină
Raiul pe cealaltă parte
ne-a catapultat în moarte
Frunze vai pline de toamnă
banii zilnic ne condamnă
Ne-nvârtim în jurul cozii
toți și genii și nerozii
Unul dacă face-un pas
altu-l trage jos de nas
Unde naiba te trezești
te dai înger între pești
Cu țeapa sar toți pe tine
de-aia cică sunt albine
Însă mierea lor e ura
băga-le-ai în coastă sula
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Doine de pus la rană (1 martie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interviator
sub cruciada de stele, o spaimă sunt
și întâmplării de a-mi fi nu port vină
ori de câte ori Doamne eu te strâng
în lutul din mine permeabilă grădină.
de ce nu ai tu curaj să ordoni prin legi
când gândurile încăierate apleacă crengi,
nouă cu tălpoaile lungi spre moarte
cumva, să trăim melodic în eternitate?
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monologul unui mort
îmi place, nu-mi place, aici am rămas;
îți place,-ți displace, eu vreau să-ți mai spun:
cu ochiul de-a pururi pe-un altfel de ceas
întocmai vei trece-n sfârșitul nebun
ating neștiutul și-n ace de brad
(din groapă în groapă am tras umbra grea)
mi-oi pune aleanul și-oi cere să cad -
curajul de-atuncea săpa către-o stea
din fire de iarbă spre alte lumini
ce-aruncă din brațe un fir de nisip;
găsind în albastru coroana de spini
renasc o legendă și-o-nalț fără chip:
purta-voi drept cruce o limbă de ceas
pe fruntea cea albă-ntr-un veșnic popas.
sonet de Ionuț Popa (2 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dorință de moarte
Pe marginea unei stânci,
Mă gândesc să zbor
În înaltul norilor,
Fără aripi, bineînțeles.
Iar acesta nu-i un zbor oarecare,
Este un zbor care întotdeauna
Sfârșește tragic
În hăul văii de sub mine.
Acum, sunt eu un om curajos
Sau doar un alt fraier,
Un alt dezamăgitor adaos statistic
În valea viselor spulberate?
poezie de Dellas Chitekwe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plagiat!
Cin' mi-a văzut poemele-n vreo carte,
A înțeles că sunt om serios,
Dar cine le-a citit, de curajos,
A constatat, din versu-mi fabulous,
Că sunt, și pe deasupra, încă foarte....
Și nu-mi permit, io care-s consacrat,
La birt recunoscut, în cartier,
De-o lume rafinată și cu fler,
Să calc pe al meu nobil caracter
Venind, aiurea-n târg, c-un plagiat...
S-o fi-ntâmplat, nu zic, s-or fi lovit,
Vreo frază, vreun catren,-două sau trei,
Căci, muza, când mă prinde în condei
Și-ajung s-o iau, la rime, pe ulei,
N-am timp să copiez vr'un ramolit...
Așa că, observați, io-s plagiat!
nainte chiar să scriu poemu-acel,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antarctica operată
moartea
îmi zâmbește dintre dungi de pijama
eu îi zic să se ducă-n
pinguinia
cu dinții ei de lumânare-n dovleac
4 lazări:
AdusulTăiatulVindecatul
și Eu
de ce ai băut Vasile-i curios
braconierul c-un pahar de Jack în față
de îngere... n-ai întrebat
cum ar fi fost să fiu un treaz în viață
oricâtă
pâine-mi dospește-n cuvinte
[...] Citește tot
poezie clasică de Vasile Munteanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spânzuratul
Chiar e mai trainică funia legată
decât viața,
de-i face o ureche cu nod
și bagă capul în ea?
Mă cutremur de atâta curaj
și-i măsor disperarea,
dar nu cred într-o putere
ori demonstrație făcută cuiva
când moartea
însoțește întotdeauna uitarea.
Nimicul și deșertăciunea
îi închid sufletul în păcat,
de nu se iartă
și judecată nu are
decât ardere fără sfârșit.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plângând pentru un amic
Războaie-au fost, chiar și-n Irlanda,
Și moșteniri nemuzicale
Și setea după gingășie
Când mergi, cu lanțuri la picioare.
Bineînțeles, că-s banii, totul,
Și-ți stă un nas nervos în prag,
De-aceea, te închizi în tine
Și plângi pentr-un prieten drag.
Desigur, sunt mereu înfrângeri
Și moartea rea ce te sfârșește,
Corpul desprins ușor de suflet,
Capul, ce visele-și golește.
Există și femei infame,
Păsări ucise-ți cad în drum,
Simți zborul lor, smulgând aripa
Când plângi pentr-un prieten bun.
Există-orașe obosite,
Copii bătrâni, sărmani orfani
[...] Citește tot
cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre curaj și moarte, adresa este: