Poezii despre curaj și viață, pagina 2
Aproape că mă mândresc
că mă istovesc în iubiri
(in)utile roluri de îndrăgostit
joc, mai joc (!?)
n-am curaj să mă mândresc
cu ceea ce înainte era motiv
de fală stupidă
al tragicului rol
iubirea e boala bolilor
și nu pot trăi fără să sufăr
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare
Cum ai curaj să rupi o floare?
Știind că nu poți fi ca ea,
Pe tine oare nu te doare?
Sau te-ai născut ca să fii rea?
Și o separi de lumea vieții,
Și-i dai un loc în vaza ta,
Și la debutul dimineții,
O-arunci pe geam și vrei alta.
Te-ntreb acum de-ai fi tu floare,
Ai vrea să fii de împrumut?
Cât ai parfum, cât ai culoare,
N-ai vrea?... să știi nici eu n-am vrut.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu le știm pe toate
Au fost momente când aș fi crezut
Că le-am aflat pe toate-n astă viață
Dar întorcând un lucru pe-altă față
Găseam mereu ceva necunoscut
În caravana vieții am urcat
Și m-am hrănit cu aparențe oarbe
Fără să simt cum timpul mă tot soarbe
Într-un nimic tăcut, dar colorat.
Avut-au mulți destul curaj să vrea
O picătură plină de păcate
Crezând ca mine, că le știu pe toate
Au spart ulciorul ce le-a dat să bea
Doar stele ce mai ieri le-am adorat
Sădeau dezamăgiri pe ai mei umeri
Și de n-am vrut ca tu să mi le numeri
E pentru că n-am vrut să ai păcat.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-acum?
cuvintele vin și se duc
zac bolnav
telefonul sună pisica doarme
Linda aspiră
aștept să trăiesc
aștept să mor.
aș vrea să fi putut trezi în mine ceva curaj.
o obsesie idioată
dar copacul de-afară nu știe asta:
îl urmăresc în după amiaza târzie și însorită
cum se mlădie urmând vântul.
nu-i nimic de declarat aici,
e vorba doar de-o așteptare.
fiecare trebuie să-i facă față singur.
Oh, odată am fost tânăr,
Oh, odată am fost incredibil
de tânăr!
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lanț de comoditate
Sclavul își urlă neputința
De a trăi vieții-n curaj sentința!
Saprofitându-și-n zale ființa
Prea mulțumit când îmbracă zdreanța..
Vociferând zoile aruncate
Ce nu le găsește-n libertate!
Printre fiare-n junglă-n demnitate
Ce-l sperie-n lanț de comoditate...
Făcându-l să creadă că viața
e aceea când lingi mereu clanța
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atinsă de înger
Noi, neobișnuiți cu curajul
emanat de bucurie,
trăim ghemuiți în scoicile însingurării
pâna când iubirea părăsește înaltele-i temple
și apare sub ochii noștri,
și ne eliberează întru viață.
Iubirea ajunge
cu trenul ei încărcat de binecuvântări,
de rememorări ale unor vechi desfătări,
de istorii imemoriale ale durerii.
Totuși, dacă suntem îndrăzneți,
ea sparge lanțurile fricii
din sufletele noastre,
ne eliberează din timiditate.
În fulgerul ei luminos
ne încumetăm să fim bravi
și deodată realizăm
că iubirea înseamnă tot ce suntem
[...] Citește tot
poezie clasică de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când
Când nu prezența ci absența
durerii te va surprinde,
vei înțelege cu adevărat esența
vieții ce te cuprinde.
Când ultimul vis ți se va usca
și nu vei mai avea puteri,
să ai curajul de-a lupta,
atunci vei învăța să speri.
Când și speranța îți va pierii
și vei uita ce e uimirea,
dar prin lacrimi vei zâmbi
atunci înveți ce e fericirea.
Când nimic nu se mai schimbă
și crezi că ai învățat tot,
vine destinul și te plimbă
și te amețește până uiți tot.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (octombrie 2017)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea seninătății
Dă-mi, Doamne, harul de-a accepta cu seninătate
Lucrurile pe care nu le pot schimba;
Curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba
Și înțelepciunea de a le deosebi pe unele de celelalte;
Dă-mi harul de a trăi din plin fiecare zi în parte,
Și de-a mă bucura de darurile-aduse de fiecare oră,
De-a accepta greutățile ca pe o cale către pace și împăcare,
De-a accepta, cum făcut Isus,
Această lume așa cum este, imperfectă,
Și nu așa cum aș fi dorit-o eu să fie.
Cu convingerea că vei îndrepta toate lucrurile pe făgașul bun,
Mă încredințez Ție,
Astfel încât să trăiesc cu rezonabilă fericire în această viață
Și cu infinită fericire alături de Tine în cea care va să vină.
Amin.
rugăciune de Reinhold Niebuhr, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Când întâlnesc privirile-i ardente,
spre fericirea mea, ca prin minune,
curaj, idei, cuvânt, înțelepciune,
intenții, gânduri, pană, sentimente
sau pier, sau, copleșite, sunt mai lente
și-o mută năucire mă supune,
dintr-un respect pe care îl impune
privirii mele-atâta de atente.
Destul! Fatal, divina lui făptură
întru atâta sufletul mi-l fură,
încât n-am vlagă să îngaim cuvinte.
Urmări miraculoase de iubire!
Cum poate-o frumusețe și-o uimire
să-ți dea viață și să-ți ia din minte?!
sonet de Gaspara Stampa, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am depărtat
Nu merită nimic, mai bine nu te-ncurci,
Acum că toate-s contra cost si dragostea-i uitată,
Când ele se urcă pe tron și-așteaptă tu să urci,
Te fac să te întrebi mereu de vrei sau nu o fată.
Când ele sunt un premiu iar tu un concurent,
Te-ntrebi ce viaț-așteaptă după ce o câștigi,
Te fac să te transformi în mândru repetent,
În cazul ăsta sincer nu-i bine să învingi.
Eu nu mai am curajul, mi-e teamă și regret,
N-aș fi gândit că viața mă va răci de ele,
Ne-am depărtat prea mult, și-un viitor incert
Se-ndreaptă către noi, cu zile chiar mai grele.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre curaj și viață, adresa este: