Poezii despre cuvinte și gură, pagina 2
Când sunt liber...
cuvintele au
gura aurită,
ele curg
ca apa din izvor,
se sparg în vorbire
și nu se opresc
nici când soarele
se preschimbă
în Lună
pe cerul înstelat!
poezie de Andrei Ilie Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara
Îmi place uneori,
Vara,
Când simt respirația pământului,
Să povestesc
Despre iubirea macilor de câmp.
Atunci
Desprind din păr
Petalele roșii,
Una
Câte una,
Ca vara cuvintelor mele.
Le pun pe gură,
Pe ochi,
Pe palme,
Pentru că fiecare
Știe să spună o poveste
poezie de Virginia Carianopol
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cartea cu anotimpuri" de Virginia Carianopol este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Sară așchii din trup
... noapte de gură flămândă
ce mușcă din cremene
și scurmă cu unghia drumul
până la gând
ascute lumina silabei
ridicând în picioare cuvintele
și-n marea tangare
sară așchii din trup
să-mi pară de-aici
că-i atât de frumosă și verde
cenușa-mi...
poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai bine tac
Te caut prin ecouri de cuvinte
Si nu știu de sunt umbră sau lumină,
Nu știu dacă-s aducere aminte,
Dacă au fost sau dacă or să vină.
S-au ferecat cuvintele în luna plină
Si-acuma, iată sunt perfect rotunde,
Ca astă gură neagră de fântână,
Ca ale lacului speriate unde.
Degeaba-i oglindită, pală, luna
In apele fântânii ferecate,
Pierdutu-te-am, probabil, pentru totdeauna
Intr-un cuvânt ce-acuma-i prea departe.
poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și adevărată, - și jucată
Ochiul se face frumos sau urât
de după ideea de dedesupt.
Timpul se face de semizeu
dacă "tu" îl iubește pe "eu".
Se întomnează, cad frunze,
trec animale lehuze,
trece natura absurdă, natura
arzându-mi cuvântul și gura.
Eu sunt o piatră-n strigare, o piatră, -
un înger eu sunt, care latră
o dată
și încă o dată
și încă o dată...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
Nu poate fi, nu este, n-a fost decât așa:
Pe bidivii vremii săltând ușor în șa,
Parfumul și culoarea și sunetul, purtând
În clare transparențe și inimă și gând,
Sub cumpăna fântânii s-opresc ca trei haiduci
Ce-și dau binețe-n tihna străvechilor răscruci
Și bând din apa vie a ciuturii o gură
Rămân din trei un cântec și numai o făptură.
poezie de Nicolae Țațomir din Poezia ieșeană contemporană (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absolut cu toată lumea
Târfe
târfe au devenit cuvintele
târfe ieftine care se culcă pe
bani puțini
cu cine vrei și cu cine nu vrei
cuvântul patrie se culcă
absolut cu toată lumea
pe bani sau pur și simplu
pentru promisiuni de tandrețe
[...] Citește tot
poezie de Matei Vișniec din Opera poetică (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Tara lui Gufi" de Matei Vișniec este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Joc naiv
Ciudata nostalgie ne cheamă, în sfârșit,
În jocul nostru de cifre și cuvinte
Și nici nu observăm, în voluptatea clipei,
Că-n jocul nostru ninge hedonic și cuminte.
Sari prima oară linia tăcută
Aproape ireală, trasată, pe pământ,
Așteaptă-mă, te rog, curând se face toamnă!
Și aud cum se desparte cifra de cuvânt.
Jucăm șotron sub felinarul lunii,
Sărind prin geometria primului pătrar
Și socotim, în doi, cuvintele rămase
Pe gurile statuilor de var.
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
care iese din gură
astăzi e ploaie
culcă tot la pământ
inundă după ce l-am ro(s)tit
și ieri tot ploaie
a fost cuvântul
care mi-a părăsit gura
era pe undeva deficit
de apă
- n sol - doamne, ce potop
a fost - acum pământul
a devenit o baltă puturoasă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Victor Ponta (președintele PSD) a spus, luându-l gura pe dinainte, că nu l-a votat pe Mircea Geoană (candidatul PSD) la alegerile prezidențiale din 2009, deși era purtătorul lui de cuvânt
Auzindu-l, Mircea Geoană
S-a-nchinat la o icoană
Și-a zis foarte abătut:
Doamne, ăsta-i Belzebut!
O, tu, muză Euterpe,
Mai viclean e ca un șerpe!
Cât sunt eu de ipocrit,
Ponta este... însutit.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire, Politică și politicieni (29 mai 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și gură, adresa este: