Poezii despre cuvinte și poștă, pagina 2
Străină de vară
Vară, nu ai loc în mine, printre-atâtea toamne grele.
La ferestre curg perdele- ploi de lacrimi blestemate
Și-mi cresc nori de plumb pe umeri și pe aripi, vai de ele
Și de versul fără muză din poeme zbuciumate!
Cum să te primesc la masă, când pe masă-s doar cuvinte
Într-o debandadă cruntă la un bal mascat de iarnă?
Să le ordonez în fraze,-n poezia mea cuminte,
N-am putere, când minciuna a-nceput deja să cearnă.
Au gonit o zi de vineri, când aveam vara sub gene,
Au pus lupii-n pod la pândă, să o sperie de moarte
Și-a fugit cu flori și iarbă pân' la tine, în poiene,
Unde m-așteptai, iubite-n rai cu două pașapoarte.
Eu rămân pe pragul toamnei, tu cu vara-n buzunare,
Să aduni din curcubeie, știi, alabastru-acela verde,
Și să mi-l trimiți prin poștă, să îl am pentru gustare,
Când vor viscoli colinde, gustul verii de-l voi pierde.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea
aș vrea să îți scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care să le poți mirosi
și cuvinte pe care
să poți adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
aș putea fi scrisoarea
dacă aș renunța
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coșmar repetabil
al existenței fără tine
astfel ți-aș putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ție
înlăuntrul Ochiului
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amprente vizuale
miroase a ziar a stârvuri politice
ador să circul cu metroul să aud vocea aceea neutră cum anunță piața victoriei
iar eu să cobor la următoarea
lumina difuză se oprește pe volanul încins
la trecerea de pietoni așteaptă femeia vieții tale
are pantofi galbeni și un smart phone care poate identifica amprenta vizuală
sigur nu se mărită nici vara asta simte de la distanță ratații și preferă să stea în zona
de unde poți să faci un selfie fericirii ce îți erupe prin toți porii ca vulcanii noroioși
la poșta din titan era mereu coadă trimiteau la post-restant vederi cu un text laconic
Vă îmbrățișăm din Herculane, ai voștri 1 2 3
eu nu am văzut oameni mai stupizi ca cei
ce postează instant voiajuri
după cortina de fier s-a inventat cortina virtuală
cu cinci mii de corifei iubiri nestatornice și colorate
plus o extrafericire sezonieră
cărțile acești dinozauri preistorici vând
omul
imaginea astăzi face cât o mie de cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de tristă-mi părea viața...
Îmi pare că nu sunt temple și nici ziduri, pe unde trec eu...
și nici bariere... un drum de păsări...
atât de tristă-mi părea viața...
că e o câmpie făcută din dragoste și din cămășile tale, cărora mă închin eu,
e și ăsta un fel de a demistifica viața...
așez zânele pe portative,
și le numesc chopin...
apoi
cuvintele nu le mai spun.
nu le mai pun.
nu mă mai gândesc la nici măcar unul.
le țin, în taină, în buzunarele poate prea sparte.
e numai în vrăjitorie și în ghiocurile mărilor viața aceasta,
din ea nu se mai iscă viitor.
și
alerg
prin viață, suflecându-mi hainele, poalele, să mi le fure păsările, veacurile, vrăjitoarele din anonimat,
poștărițele împing încă scrisori către Dumnezeu, unde ești, Doamne, unde ne sunt rugăciunile,
spun ele, împingând la scrisori.
e totul uscat,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
aș vrea să îți scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care să le poți mirosi
și cuvinte pe care
să poți adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
aș putea fi scrisoarea
dacă aș renunța
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coșmar repetabil
al existenței fără tine
astfel ți-aș putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ție
înlăuntrul Ochiului
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
13 bis ...
Se-anunț-o dimineață ca oricare.
Privesc vazduhu-adulmecând în tihnă.
Poștașul are-n tolbă o scrisoare;
Când o deschid, îmi piere-a mea odihnă.
Cu slova lor, cuvintele mă cheamă.
Lacomă sorb, cu buze moi, nectarul.
În piept se zbate-un fluture a teamă.
Iubirii mele-i crește-ncet vlăstarul.
Mă-ntreb de ce norocu-acum mă-mbie,
Ce am făcut să merit toate-aceste?!
Cine și-a pus inima pe-o tipsie
Și mi-o trimite, de iubire veste?!
Prin fața ochilor mi se perindă
Întreaga-mi viață, searbădă și fadă.
Imaginea-mi răsfrântă în oglindă,
Nu lasă norii vieții să se vadă.
Cine e cel ce-mi pune la picioare,
Iubirea ce-am visat-o toată viața?!
Ce-mi picură în suflet alinare,
Ce îmi înseninează dimineața?!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus
În curte, vrăjiți de lăptosul amurg bolnavii vin,
Prin brunele de toamnă firavi și moi pătrund.
Timpuri de aur tânjesc ochii de vacs rotund,
Împliniți de visări, de liniște și vin.
Neputința lor se închide în stafii meschin.
Stele răspândesc tristețea albă-n străfund.
În gri plin de-amăgiri sunete de clopot pătrund,
Privește cum groaznic se risipesc deplin.
Siluete batjocoritoare fără formă-ngenunchează
Și flutură pe-ncrucișate negrele poteci.
O! Umbre de doliu pe ziduri se așază.
Iar celelalte evadează prin negrele arcade;
Și înnoptări din roșii-nfiorări pătează
Vântul de stele, asemeni furioaselor menade.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balenele nu plâng
Ei spun că marea-i rece, dar marea conține
cel mai fierbinte sânge, cel mai sălbatic și mai imperativ.
Toate balenele din străfundurile abisale sunt fierbinți, în vreme ce
se-avântă fără contenire spre spații noi și se scufundă sub aisberguri.
Balene-albastre, cașaloți, rechini ciocan, ucigașii acolo lovesc,
acolo aruncă la suprafața mării respirația lor năvalnică și fierbinte!
Ei și ele se leagănă, se leagănă, prin senzuale ere lipsite de vârstă,
în adâncurile celor șapte mări
pendulează prin apa salină într-o beție desfătătoare,
iar la tropice se-înfioară-n talazuri de dragoste
și se răsucesc în masive și intense dorințe asemeni zeilor.
Apoi, în patul din adâncurile mării albastre
marele taur se lipește de mireasa lui,
un munte presând alt munte,-n bucuria vieții:
și, izbucnind din înlăuntrul fremătător al oceanului roșu de sângele balenei,
o protuberanță lungă, violentă, un vârtej marin vine și se-înșurubează
în cheutoarea moale, neîmblânzită, a celuilalt trup imens.
Și peste podul care-i unește-n minunea-încleștării lor clocotitoare
trec arhangheli în flăcări prin pânze de ape, încoace și încolo,
fără contenire, arhanghelii fericirii,
[...] Citește tot
poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeul Salvarii
Închide fereastra, perdeaua o lasă,
Dă zgomotul mării afară din casă,
Dă-mi voie s-așez fruntea mea pe-al tău pantec,
S-ascult al rodirii și-al tainelor cântec,
Să fiu tot o rană, să fii tot o rană,
Materia-n fierberea ei grosolană,
Să trecem în moarte din cauze varii,
Cu marea venind către noi ca barbarii.
Eu las adevărul acesta să steie,
Ești cea mai fierbinte și dulce femeie,
La noapte, plângând lângă tot ce mă doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.
Dă marea afară din casă și vino,
Nestinso, neblândo și iar nestrăino,
Pereche de umbra noptatecă pune
În contul durerii că ești slăbiciune,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre morți numai de bine
Orice mort ar trebui dezgropat uneori,
încercată resuscitarea lui
O respirație gură la gură,
cot la cot,
os la os,
până când, devenit una cu el, te ridici în capul oaselor și respiri adânc
aer de dincolo
de aer
Orice mort ar trebui vizitat uneori
la cimitir,
întrebat de sănătate,
vaccinat
Fără bancuri proaste cu "noi vrem pământ",
fără cuvântul "pământ" de fapt,
doar despre lună și stele se poate discuta,
câte în ele și în Univers
Orice mort are nevoie de iubire,
nu e nicio diferență între ceea ce simte el și ceea ce simți tu pentru mine
[...] Citește tot
poezie de Marcel Vișa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și poștă, adresa este: