Poezii despre cuvinte și recunoștință, pagina 2
Gratitudine
Cum să încep?... E pagina prea goală,
Dar îmi oftează gândul de prea-plin
Crescut în piept, petală cu petală
Când îmi udați grădina cu senin.
Cât aș dori să mă citiți în toate,
Ca să aflați ce mult vă prețuiesc
Și că-nsemnați și dulcea realitate,
Și visul blând în care vă iubesc.
La drept vorbind, nu cred să fiu în stare
Să răsplătesc acea delicatețe
Adusă-n dar într-o îmbrățișare
Și-atât frumos cu lauri de noblețe.
Mă tot frământ să caut mângâierea
Ce meritați, dar tare îmi e teamă
Că n-am cuvânt mai dulce ca și mierea
Sau unul bun măcar de pus în ramă.
[...] Citește tot
poezie de Vali Iurașcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patria și mama
N-am judecat în viața mea
pe nimeni pentru fapta sa,
cum nu vreau să fiu judecat
de vreo femeie sau bărbat.
Judecător e Cel de Sus
cu drept, cinstit cuvânt de spus,
e Creatorul ce ne-a dat
tot harul binecuvântat.
Să binecuvântăm toți sfinții,
alături punem și părinții,
ne-au îngrijit și ne-au crescut
dar mama-i cea ce ne-a născut.
Avem o Patrie și-o Mamă,
la amândouă le dăm seamă,
îi cerem Patriei loc sfânt
măcar trei metri de pământ,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune la aniversare
DOAMNE, din adâncul sufletului,
Cu profunda recunoștință
Îți mulțumesc ca viața Tu mi-ai dat
Și ca în viața încă m-ai păstrat,
Cu harurile-Ti m-ai coplesit
Cu bunatatea-Ti m-ai fericit
M-ai ajutat sa-ti înțeleg Cuvintele
Sa-ti respect și Legile
Totuși, de-atatea ori eu Ti-am greșit
Și lângă Calea - Ți am pășit...
Te rog fierbinte sa mă ierți
Și spre poteci mai blânde sa mă îndrepți
Îți mulțumesc ca sunt,
Îți mulțumesc ca sunt cine sunt, dar
Mi-as dori sa fiu cine ai vrut
Și vrei sa fiu
Îți mulțumesc ca ești cu mine
Îți mulțumesc ca ești lângă mine
Îți mulțumesc ca ești și în mine!
[...] Citește tot
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recunoștință
Purtându-mi inocența pe aripi de egrete,
Am ațipit ades cu roua zorilor pe gene,
Frângând lumina zilei cu priviri de regrete
În așteptarea sirenelor pe plajele perene.
Purtat de Carul Mare pe roți imaginare,
Am pribegit întinderi cu-al mării sufragiu;
Scăldând în priviri primele raze de soare,
Mi-am câștigat dreptul să-i aștept naufragiu′.
Tangențiale simțăminte cu speranțe tomnatice,
Într-un amurg generos cu regăsire de lumină,
Mi-au lăsat câteva îmbrățișări singuratice
Și-un zâmbet de care dorințele-mi se-anină.
Dorințele-mi latente evadează-n cuvinte
Din cuibarul cu doruri și viziuni călătoare;
În revărsarea spontană de gânduri nainte,
Știu că poezia mea îi este mării datoare.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tratament
Un grup de treisprezece profeți sosesc în orașul Saba,
cel binecuvântat din abundență cu bunuri materiale.
" Unde vă este recunoștința pentru toate acestea?
Cel care v-a dat ființă
așteptă doar o reverență din partea voastră". Sabeenii răspund:
" În noi nu există recunoștință,
ci numai plictisul celui care primește daruri. Suntem
obosiți de atâtea minuni, sleiți
de prea multă odihnă, extenuați de plăceri. Ajunge cu atâtea
livezi, destul, vă rugăm, cu atâta frumusețe. Darul
de a ființa nu ne mai trezește nici un interes." " Aceasta este
o boală a sufletului, pe care noi o putem trata",
spun profeții. " Trăind morți, lucrurile dulci vi se par
amare, iar cei
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Consecventa circumstanță
răzleții propriilor circumstanțe
pietoni puși pe linia
neprevăzutului
înnăscuții zăbovitului
cu recunoștință
în haltele clipelor
cei ce călătorim doar
dusul nerăzgândirilor
nepărtași pe sub mână
scrisorilor de recomandare
nevalidații banalităților
acustice, vizuale, faptice
noi, muritorii, călători intrinseci responsabili pe-un termen delimitat
de viață și propria voință,
cei ce cu voie nu acumulăm
nimic din ce n-ar vrea Dumnezeu
cei ce cu iubire dăruim
mai mult decât un cuvânt
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din neam în neam...
Din neam în neam ai răspândit Lumina
Nicicând nu ne-ai lăsat să rătăcim
Ne vrei imaculați precum hermina
Spre-a Ta răsplată, cu râvnă, să pășim.
Zilnic se-arată aceeași bunătate
Același ești și-n faptă și-n cuvânt
Al Tău mesaj din adâncimi ne scoate,
Din grota tenebrosului mormânt.
Un gând răsare la răsărit de soare:
Din nou vei cerceta al nostru trai
Să nu ne frângă neplăcuta întâmplare,
Să stăm cu Tine, slăvite Adonai.
Din neam în neam decretele-Ți transmise
Ne-au dat elan pe drumu-ntortocheat
Nicicând n-ai apelat la jocuri de culise
Ci doar călăuziri spre Rai ai dat.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (4 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văzând recolta strânsă în hambar
Se-așează-n noi seninul sentiment
Ce-ndeamnă ființa la recunoștință
Ca-n secolul atât de vehement
Să nu fim răpuși de neputință.
Cu brațe ridicate, convinși, rostim
Cuvinte îmbrăcate în candoare:
"Stăpâne Dumnezeu azi sărbătorim
Iar, bunătatea Ta cuceritoare
Ne-a însoțit iubirea-Ți penetrantă
La muncă pe ogor și-n drumeții
Pe drumul drept, sau când urcam în pantă
Și când citeam din Carte profeții.
Văzând recolta strânsă în hambar
Și-atâtea daruri în suflet adunate
Ne duce gândul într-un alt hotar
Unde-i zidită o veșnică Cetate
Sădit-ai în noi încredințare
Și-am semănat cu gândul la cules
Și-atunci când fost-a frământare
Și-atunci când nu te-am înțeles.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul negării
străinul cu fața de ceară
îmi cerea să nu tac,
de parcă ar fi ieșit dintr-o iubire năpraznică
o tinerețe târzie.
lumea se făcea coada unui șarpe ce nu ajungea cu limba
în pahar,
valurile mării urmau dâra de sare,
încărcând atmosfera.
totuși noaptea,
noaptea în care nu crezusem niciodată că voi nimeri
toiagul vreunui înțelept
deprins cu cercurile
și certurile
sau bârna vreunui păcătos mai recunoscător
decât mine, cel care împietream
cu privirea la tine,
cerul s-a deschis pentru câțiva copii,
pe care Dumnezeu îi dădea exemplu:
unu și cu unu fac mai mult decât viața.
degeaba îmi suflecam pantalonii să trec prin fața Lui
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum că Dumnezeu nu mai este
se face valea asta adâncă poate
un povârniș al sufletului personal
opunându-se vieții
această formă negativă de relief
pe care în primă instanță o iei
drept locul primordial
nu-i vezi
nu vrei să-i vezi
nu ai cum să-i vezi
tentaculele ochii prădătorului ca la carte
pe marginile tunelului siluete stranii
mimici schimonosite cine știe dacă de durere... de frică
sau dintr-un spasm survenit pe fondul
deposedării de sine?!
nimeni nu pare a crede în vreun loc cu verdeață
și tu stingi
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și recunoștință, adresa este: