Poezii despre nerecunoștință
14 poezii despre nerecunoștință.
Patria
Mereu îi găsește cusururi
Cînd vorbește de a lui țară;
Cu toate-aceste neajunsuri
Îi este totdeauna dragă.
O critică fără-ncetare;
Chiar sincer o compătimește.
Totuși, îi sare în apărare,
Pentru că pe ea o iubește.
Mai ales când timp îndelungat
Departe de patrie și casă
Iubirea adâncă s-a aflat
În inima necredincioasă.
Iar când fiii nerecunoscători
Îi cer iubire și mângâiere,
Le deschide brațele tuturor
Și la piept îi strînge cu putere.
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt copil din flori de cireș
(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creștea -
se întâmpla într-o zi
cât alții într-un an)
copacii
părinții mei adoptivi
mă suiau pe brațele lor până sus
și-mi părea acolo
cerul
toți arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec
în urma mea
se pierdea urma
au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt copil din flori de cireș
(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creștea -
se întâmpla într-o zi
cât alții într-un an)
.
copacii
părinții mei adoptivi
mă suiau pe brațele lor până sus
și-mi părea acolo
cerul
.
toți arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec
.
în urma mea
pierdeam urma
.
au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terra
Se naște el, Pământul, cu fiecare ființă,
Ingurgitat și pus la loc ca o icoană,
Ce face din bucăți, de secte, o credință,
Ca fiind el, altfel pururi... Renaște om, iguană!
Se moare, oare, Pământul, de atâta neștiință
Pierdut în dogme stranii, atâte multe rele
Și-ar putea el să curme atâta neputință,
Cum a curmat deja, reptilele... de grele.
Oare o trăi, Pământul, așa precum eu, ființă
-Ce nu-i sunt eu suprem, el este, el mă ține
Și nu suportă gravul, ce-l am ca locuință-...
Nerecunoscător, plăti-voi, o zi... Ce poate vine?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă
Inimă de ceară,
Fierbinte,
Te topești
În tumut de cuvinte...
Inimă de mătasă,
Ca un râu de sentimente
Schimbătoare mereu.
Inimă de sticlă,
Transparentă și rece,
Pe care picuri de ploaie trec
Ca o avalanșă de stele,
În oceane de miere...
Inimă de chihlimbar,
Un poem ruginiu
Pe care îl cunosc din copilărie,
Înger cu
Inimă de metal,
Ca un dangăt de clopot sunând
Până dincolo de mormânt.
Inimă de dor, de fluture care zboară
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închipuit dincolo
O zi, în timp, poate aș putea imagina o întâlnire,
cu părinți-clone în mers pe stradă,
trecând fără a avea vreo cunoștință
că ne-am cunoaște de pe undeva... o altă omenire
în care am fost, într-o istorie, ne cultivând familie în bravadă,
din care-n timp s-a mai pierdut pe drum, precum ceva din cinste, din conștiință.
Vom trece, straniu, ca necunoscuți indiferenți,
amestecați; copii cu nepoți, fără nicio vârstă, atemporali,
printre bunici în cărucior, cu biberonul plin cu lapte,
un eu cărunt, cu toții -într-o retină, neabsenți,
tot încercând să plâng, neînțeles de nimeni- ajunși atât de imorali,
nerecunoscători... se pare că-s în dincolo, care nu-i, o lume necuvântătoare dusă, ca și eu, uitată până și-n cuvinte, nemaiștiind nici șoapte!...
Neînchipuita, dinaintele și de după mine... noapte.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să murim, să re-nviem și iarăși...
E-n esența noastră să ne punem
Peste rănile naive, sare.
Falsul răsărit în timp ce-apunem
Cine nu se minte când îl doare?!
E-n esența noastră să ne-ascundem,
Noi de noi, sub masca neputinței.
Aparenței, dacă corespundem,
Ne ia valul nerecunoștinței.
E-n esența noastră să ne-abatem
De la bine, -n drum către ruine.
În zadar pentru frumos ne zbatem,
Când o facem numai pentru sine.
E-n esența noastră egoismul,
Fără să-nțelegem că-i opusul
A tot ce ne unge mecanismul
Fericirii-accelerându-i pulsul.
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pielea mea
Dedicație tuturor prietenilor mei
Iar mi-au stins acești perdanți lumina
din inimile celor adunați la masa mea,
nu am cu ce să vă ospătez prieteni.
Văd că totuși, nici voi
nu v-ați îmbrăcat pe măsura unui ospăț,
Unde vă este haina cea de nuntă?
Așa vă cinstiți voi gazda?...
Luați și îmbrăcați-vă cu pielea mea
ca să-mi simțiți murirea
cum jinduiește hrana nemuririi
din coasta noului Adam.
Vă este bine în pielea mea?
Vă e cald?
Vă este cariera asigurată?
Dacă tot vă place să mă depersonalizați,
luați o dată cu ea și toate angoasele mele
și toate nopțile de insomnie
[...] Citește tot
pamflet de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altfel de mamă
Noi cu toții avem 3 mame:
una-i mamă pe Pământ,
una este Mamă-n Ceruri,
iar a treia e Natura,
ce ne-nvață ce-i frumosul
prin miros de albi nuferi
și-n dulce zbor de fluturi..
Dar, noi fii nerecunoscători
uităm că ochii noștri
se vor oglindi mereu
în văi, munți și ape limpezi,
căci, Natura este mama...
Mama noastră... a tuturor.
Azi distrugem tot ce este mai frumos...
Florile și iarba verde
se vor stinge fără rost,
căci, noi oameni
fără suflet
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schije de alb...
Se coboară din veșnicii
Îngeri, risipindu-se pe pământ.
Ori poate sunt părți din aripile lor
Sfârtecate în drumul spre moarte.
Se-ndoliază pământul
Cu petece zdrențuite de nori...
Tăcerea din zori,
Ne arde ca jarul din vatră...
Dureros de mizer
Noaptea-și continuă drumul
Pe un petec de cer.
Se unesc răsărit cu apus
Alungându-se repetat... Cine-i Eminescu?" vă-ntreb,
Dar voi nu cunoașteți răspunsul...
El este călimara în care s-au strâns
Toate cuvintele de iubire -
Iubire de semeni, de țară, de pace,
Iubire, în taină, de grai strămoșesc,
De ia țesută în noaptea geroasă.
Luceafăr lucind pe un cer de cuvinte,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre nerecunoștință, adresa este: