Poezii despre dans și viață, pagina 2
Iubirea
Iubirii nu-i ști venirea,
Dar îi urmezi chemarea.
Nu te poți opune
De-i simți îmbrățișarea.
Îi înțelegi limbajul
Doar când ești înțelept,
Cu ea dansezi cinstit,
Nu pe picior scrântit.
De o sfidezi în viață
Trăiești cu sufletul rănit
Și suferind.
poezie de Valeria Mahok (30 iulie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Să visăm că suntem singuri
Valsul să ne-nalțe-n nouri,
să ne facă să plutim,
eu să mi te strâng în brațe,
unde suntem, că nu știm.
Să visăm că suntem singuri,
pe-o planetă-ndepărtată,
tu să-mi dai inima mie,
eu să-ți dau,
viața mea toată,
și tot restul vieții mele,
cu tine să mi-l petrec,
cât pe lume, vom mai fi
și prin viață am să trec.
poezie de Eugenia Calancea (24 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când eu prin lume
Pe când eu prin lume pribeag mă purtam,
pe când doar la dansa cu gândul eram,
Ea n-a mai putut să m-aștepte atât
și-a pus cununia în cap cu-n urât.
Și iată trăiește iubita mea veche
cu-n prost ce nu-și află pe lume pereche.
Curată mi-i mândra ca fulgul de nea,
de-a pururi o port eu în inima mea;
obraji ca bujorii și ochi îngerești,
și noi am putut să trăim ca-n povești!
dar eu m-am căscat la noroc cum dispare,
nicicând n-am făcut o prostie mai mare.
poezie clasică de Heinrich Heine
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut iar prin neumblate stepe
Te caut iar prin neumblate stepe
Cu frica-n sânge. Să te pierd subit
Mi-e teamă-acum, dar încă n-a murit
Speranța c-amândoi vom reîncepe
Un vals târziu. În vals te-am învărtit
Prin colțuri noi, prin umbre de otrepe,
Când fără noi nu aș putea concepe
În dansul vieții, pasul dezrobit.
Te caut iar prin neumblate stepe...
Tablou de patimi, gândul amorțit,
Când în galop se-ntrec prin crânguri iepe,
Te voi cunoaște, când vei fi fugit
Cu prima rază; ce trăiri sirepe
Se sting tardiv - mă sting în glas dogit.
sonet de Ionuț Popa (5 martie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frica
Frica asta a ta este patologică
toți vor să-ți facă rău
așa vezi tu lumea
ca o horă cu demoni
care se desprind din jocul lor
și intră în dansul vieții tale
iar tu nu mai știi
unde ți-e realitatea
te baricadezi în propria ființă
te închizi cu șapte lacăte
le arunci cheile
și rămâi prizonierul iluziilor.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dans desuet
când cântecul de mierle mă mângâie-n timpane
dansez în zorii zilei elegant grațios menuet
emoții fericite se scurg până-n tendoane
și nu țin socoteala gândului desuet.
întind brațe spre Luceafăr partenerul meu
deasupra capului cresc bolte de lumină
mă învârtesc în jurul lui mereu mereu
minunata fericire nu se mai termină.
dansez și cadril dansez și o polcă
dansul îmi este imprimat în sânge
trăiesc beatitudini de femeie barocă
febrilă frenezie sufletul mi-atinge.
melancolia albă ca perla în scoică
freamătă în trup când visul se stinge.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaculare
Liniște...
Dincolo de mine - Viața!
"Nici un copac nu crește până la cer."
Unde să mă înalț?
...
Când o să-mi arăți lebăda
O să cred în nuferi
Și n-o să mă mai tem să ating
Pământul
Cu gura!
...
A trebuit să suport mereu
Nașterea
Dansul suav,
Dezmățul,
Moartea
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cutie muzicală ( extras din Veghe de noapte)
Doctorul obișnuia să-mi spună că în pragul morții fiecare om devine un
tonomat cântând melodia care descrie cel mai bine viața, caracterul și
speranțele lui. Pentru unii, un vals popular; pentru alții, un marș.
poezie de Patrick Modiano, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapte de suflet
Doamne cât ne-am complicat!
Ce-o mai fi adevărat?
Cât mai e din ce a fost?
Cât mai are astăzi rost?
Mai iubim precum demult?
Mai e viața noastră cânt?
Mai dansăm precum dansam?
Fredonăm cum fredonam?
Nu mai vrem? Eu cred că da.
Suferim de a uita,
Însă cred că mai putem,
Important este să vrem.
Toți simțim, puțin, mai mult,
Eu doar sufletu-mi ascult,
El chiar știe, mă învață,
Parcă-mi dă o nouă viață...
poezie de Adi Conțu (26 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ei
Ei vor veni. Stând după colț.
Au poate gândul să-i întoarne?
Ești numai spaimă, ești de carne.
Au ghiare lungi, de fier au clonț.
Cu toate simțurile goarne,
Trăiești uciderea de bolți.
Ei au copite și au coarne,
Au pușcă și în pușcă gloț.
Călări pe cai de-apocalipsă,
Din a pământului elipsă
Făcând verigheta nunții lor:
Ea-nseamnă dansul rotitor
Al stelelor, în ochi ce mor,
Și două mii de ani eclipsă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dans și viață, adresa este: