Poezii despre depășire și devenire, pagina 2
Innuendo
nopțile rupte din fiecare răsărit
așezau orele într-o ordine pătrată
în templul iubirii ridicat
dincolo de sălbăticia din noi
mângâiam cu buzele
sânii
gândul
fiecare piatră
fiecare unghi
zidul cu fruntea înaltă
amintiri limbi de fum
trec peste cărămizile rămase vii
încărunțite de timpul ochilor ninși
lacrimile de piatră cern în suflet
pulberi cioplite destrămări
trecătoare vise aripi în scrum
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu, mă vei ucide în ziua în care vei reinventa plânsul
mai rece decât iarna privirea ta
mă înghesuie între corzi
la nevoie știu că mă vei ucide
și vei reinventa plânsul
crede-mă
în tot nesomnul acesta
îmi îmbrățișez trupul și număr plecările
în care am murit puțin câte puțin
zi de zi
trec peste iluzii
desenez pe coapsa ta
linii și puncte
ca un pictor fără mâini
inventez imagini...
știu că nu îți pasă
privirile lipite de geam
acoperă drumul cu ploi și
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pixul...
A răsărit din încercarea,
De-a depăși un biet stilou.
Și-a reușit, precum visarea,
Să facă gândul, tot mai greu.
Era compus din pastă, mină..
Și-un corp de plastic colorat.
Și sta trufaș la inimă,
Doar într-o clemă agățat.
Privea mereu la coli nescrise.
Doar, doar se-arată-n față vreuna.
Ca să le facă manuscrise
Și s-obosească iarăși mâna.
A luat tiraj la fabricare,
În ani de folosire ne-ncetat.
Și-l mânuiește orișicare,
Pe coli de scris, neapărat.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (29 martie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitir globular - Oceanul Indian
φ = 011o10'05"S
λ = 084o25'47"E
Catarg, martingala desprinsă,
sarturi peste corali
șovăieli îndelungi,
umbre mucegăite,
suprastructuri.
Un singur delfin
ascuns semnificației
de anemonele-de-mare,
ceilalți îmbrăcați în părinți,
stropii de ploaie,
fierbinți.
Starea gripată
împinsă de-o stea în genune
depășește raza
riscând să-i iasă nume rău,
de perfecțiune.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi din Nautica poesis
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
În scăldătoarea cu miresme
În scăldătoarea cu miresme
ursitoarele mi-au pus bani și flori,
m-au lăsat să respir aburul apei calde,
viitorul să capete-n trup, un nume
la fel cu cel de la botez.
Am crescut cu fiecare clipă fără să respect niciun canon,
am devenit o ființă cu judecată liberă
lăsată-n drum cu Dumnezeul propriu,
l-am străbătut alături de oameni prefăcuți,
plini de nepăsare.
Nici eu nu m-am bucurat de ei
mai mult m-am ascuns sub piele
de unde am ieșit târziu
îmbărbătat de voință
cu gânduri de mărire.
Din parcursul trecut
îmi extrag izvorul fântânii din suflet,
trec peste fiecare obstacol
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezgust
Regurgitus sunt astăzi, jălbar cu multe ținte,
"On target" denumite, în snob de nou model,
De așcoliți ce adună diplome-n crez, ce minte;
E-o clonă din furat și bou e-ou... din vițel!
Și-i multă mult minciuna, tupeul cu hoția,
Că-s devenite merit, cu titluri de noblețe,
Ne păcălind și țara, pe cel ce dă simbria...
Și moare un neam... odată, predestinat să-nvețe?!
Mă jur pe toți strămoșii s-audă, să-i trezesc
Din os sfințit străjeri, din cultul rusticism
Să curme redundantul, pe cei ce săvârșesc
Rușinea dezlânată... școliții-n empirism!
Estomacabil simț 'n icterice sechele
Îmi lasă gust amar, îmi sparge voal-timpane...
Și-s depășit că-s mulți, sus-pușii de lichele,
Ce etnia îmi conduc... aleși din proști, cotloane!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tancuri la Praga
În sângele de asfințit al răsăritului,
Tancuri trec peste Praga-n coșmar,
Strivind sub șenilele lor adevărul,
Care nu-i doar numele unui ziar.
Tancuri trec peste ispita de-a rupe
Cătușele unor lozinci micinoase,
Tancuri trec peste soldații care
Și-au ascuns chiar în ele bietele oase.
Oh, Dumnezeule, ce decădere!
Oh, Dumnezeule, ce mârșăvie!
Peste Jan Hus trec acum tancurile,
Peste Pușkin și Petofi, ca prin pustie.
Peste cavouri huruie tancurile,
Peste cei care încă nu s-au născut,
Șinele, clamele unor dosare
În șenile de tancuri s-au prefăcut.
[...] Citește tot
poezie de Evgheni Evtușenko (23 august 1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Noi nu știm însă și cuvintele au disputele și animozitățile lor ce depășesc spectrul justițiarul verb..
bunăoară... nu poți îngrădi între cuvintele "apă" și "necaz" cuvântul "cald"...
Să zic..
În apă caldă necazul nu este necaz
nici din apă căldura necazului
nu scoate apă caldă necazului...
în acest caz
vedem o întipărire a căldurii cu apa și nu cu necazul
și anume mai degrabă cu cuvântul
"blană"...
Blană caldă-n apă
de blănos căldură-n apă
curge călduroasă blană
care crapă...
Aici cuvintele dezvoltă și nasc cuvinte.
Ele devin cuvintele facerii
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea noastră
Iubita mea,
să scriem o poveste,
vrei?
O scriem, o rescriem și-om vedea,
atât cât timpul nostru este,
de pot iubirile celeste
s-o depășească în splendoarea ei.
A fost, demult,
o noapte ca niciuna
-n mai,
când am simțit în sânge un tumult
de parcă stelele și luna
cântau în el, cântau întruna,
iar tu, pe melodia lor, dansai.
Și te priveam,
și-am început cu tine
-un dans
pe-un cântec nou, pe care nu-l știam,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Funicular
stare de alertă și încă odată viața cu liniștea ei plană
îmi ceri să deschid panoul prin care
intră oxigen
să nu mai respir fără ramificațiile firelor de iarbă
să te iubesc ca pe airforce delta cu toate revoluțiile
și//once again more/să nu devenim de neînțeles
ca acei bătrâni perfizi care fac turul lumii indiferent de situație
nu îți voi recita niciun mare poet și//îți voi transmite autosugestii
atâta dragoste a fost
încât zilele s-au subțiat au devenit difuze
iar vederea mea panoramică
ți-a cuprins toate anxietățile și acel comportament obsesiv-compulsiv
prin care derutai emoții
nici aici nici lângă firele de verbină
nu poți să circuli cu funicularul
totuși din toată schema cea mai mare este
dorința
să fim ca dintr-un polaroid zâmbitori
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre depășire și devenire, adresa este: