obstacole

* * *

Călătoria noastră a avansat;
Am ajuns trecând peste obstacolele toate
La răspântia din drumul Fiinţei,
Numită Eternitate.

poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu m-am întors în genunchi la tine
doar îmi legam mai bine şireturile...

oarbă iubirea
le-ar putea călca
punându-mi piedici
şi să pic în braţele tale

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SPRE APOGEU...

Nu-ţi lăsa în suflet mucegai,
Nici păianjeni de tot felul,
Valorifică tot ce ai,
Atingându-ţi astfel ţelul.

Stăruitor continuă în luptă,
Obstacolele să le ignori,
Orice greutăţi tu le înfruntă,
Cu cer senin fără de nori.

N-am vrut să stau mai liniştit,
În râul vieţii eu m-am avântat,
Orice obstacol am întâlnit,
L-am trecut, în urmă l-am lăsat.

Privesc senin în amintire,
Fără să-mi reproşez ceva,
Mă cuprinde sfânta liniştire,
Care este viaţa mea.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecerea Mării Roşii

Cristos, din norul tainic a trimis,
Spre egipteni, doar negură şi fum,
În timp ce alor săi le-a oferit
Botezul începutului de drum.
Staţi liniştiţi, căci apa nu-i obstacol
În calea mântuirii prin Cristos.
Celor ce cred le este cale dreaptă;
Doar celorlalţi, mormânt întunecos.

Hai să cântăm şi noi cântarea mării,
Căci Dumnezeu e-acelaşi pentru noi.
Strigaţi refrenul peste orice piedici
Refrenul veşnic al cântării noi.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chip pelegrin

Îmi pot schimba gândul
Pentru tine chip pelegrin,
Dar tu de ce-mi pui piedică,
Pe care drum ai vrea să merg, destinului
Să-i fiu toiag, şi cerbului lumină?
Şi-n care ram tu îţi ascunzi puterea tainică?
Pe care treaptă lumea o aşezi?
Cumpărături făcut-ai, merinde-ai adunat
La drumul care te porneşti cu mine-n viaţă,
Sau ai uitat puterea să-ţi măsori cu marele
Şi-ntunecatul domn care ne face noaptea dimineaţă?

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de Dănuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schiorii

Priviţi cum vin, pârtia-i plină,
Văzduhu-i alb de fulgi de nea,
Schiorii simt adrenalină,
Nu pot o clipă-n loc să stea!

Şi sunt frumoşi, bată-i norocul,
Cu haine, căşti şi lucii schiuri,
Freamătă brazii --viu e locul--
Pentru schiori ei fac pariuri.

Şi-un băieţel cu-un fes cu ciucuri
Din săniuţă ne zâmbeşte,
Acum eşti mic, dar să te bucuri,
Schior vei fi când vei mai creşte.

Schiorii cu elan se-avântă
În iureş ocolind obstacol,
Splendoarea muntelui ne-încântă;
Pe schiuri, iarna-i un miracol!

poezie de Gabriela Genţiana Groza (22 februarie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroul nepăsător

Chiar şi atunci când
viaţa arată ca o luptă
împotriva unor mori de vânt,
eroul este cel care nu se dă bătut.
Că de fiecare dată
când se întoarce
pe picioarele sale
şi îşi continuă călătoria,
e nepăsător la obstacole
si nepăsător la înfrângere.

poezie de Eugenia Calancea (17 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcaşul

Nu-i pune piedică arcaşului
ce aleargă prin tine
prin bărbia-n spirală
să cânte la săgeata cu ţinte
o minune de pleoapă.
Lasă arcaşul la pândă! Lasă-l în pace!
Nu vezi că soarele într-o ghiulea
se preface!
Lasă arcaşul să doarmă pe ziduri
de carne în lanţuri
de lacrimi în şanţuri
de riduri..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiţia

Perioada preşcolară...
Părinţii mă îndoapă cu ambiţie:
Eu mai bine decât alţii
Citesc tare şi cu dăruire
Versuri la lecţiile de dimineaţă.
Versurile altora.

Dar adesea sunt tristă.

La şcoala nr unsprezece
Eram elevă model şi activistă.
Ce s-au mai bucurat părinţii
Pentru medalia mea de aur!...

Dar adesea sunt tristă.

Vreau să devin
Multiplă medalistă
La discipline olimpice
La cursa de 400 metri cu obstacole.

[...] Citeşte tot

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

To exit...

în drumul meu răsar prea multe piedici
(pe arătură aşchii sunt destule)
şi năpustesc aievea tarantule
ce negreşit se-ntind să te impiedici
pătrunde-un vid în zeci de molecule
mai colorate... mai sarac în predici
închid anost doi ochi enciclopedici
când ceasul bate peste gânduri nule
pe uliţa pustie văd palate
şi-n loc de aur jgheaburi ei zăresc;
atunci condeiul mi-l ridic în spate
grăbind în van un act muncitoresc
să pot reda momente-mbelşugate
şi-n calmul vast trăirea-mi s-o-ncălzesc

poezie de Ionuţ Popa (22 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!