Poezii despre diamante și inimă, pagina 2
Urmașilor mei
O, voi, urmași, împrospătată gardă
în juru-acestui preaumil pamânt!
Lăsați-mi încă inima să ardă
aici, adânc, sub lespezi de pământ.
Eu sunt precum coapcul fără nume
ce mai trăiește-o viață, prăbușit,
până ce timpu-ajunge să consume
esența lui lemnoasă, în sfârșit.
Dar peste-un veac, puteți scurma țărâna:
cărbunele care voi fi, vibrant,
vă va lăsa să ridicați cu mâna
din pieptul ars de lut un diamant.
Cercați atunci cu-o piatră și mai dură
să zgâriați obrazul lui de foc.
Iar dacă veți vedea vreo știrbitură,
zvârliți-l: îngropați-l la loc!
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile unui destin
pe coală albă de hărtie
așez mărgăritare calde,
picurând din agonie
a unei inimi albe.
rânduri se scriu cu purpuriu
din rănile de gând,
închise-n suflet azuriu
cu lacrimi susurând.
cuvinte cad din diamante,
care-au cioplit o fericire
sortită unei minți savante
și unui duh de nemurire.
un trandafir negru-al pierzării
file a șters din calendar...
m-a pus în gara așteptării
în locuri de amar.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Cuvinte inghetate
M-am trezit in miez de noapte
Un inger cobora pe soapte
Soptindu-mi cu cuvinte reci,
Cat de departe esti.
Lacrimile curg siroaie
Cand iti aud numele prin ploaie,
Cand iti vad poza in noapte
Intr-o rama de diamante.
Te simt aproape, in continuare
Te aud in glasul de privighetoare,
Iti vad chipu de zana
In fiecare raza de lumina.
Versurile scrise in ploaie
Coboara lin pe foaie,
Versuri, de inima dictate
In strofe sunt inghetate.
poezie de Manuel Gabriel Danca (20 februarie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dialog între inimi
Văd că de ceva vreme
te-ai rătăcit prin inima mea...
Acum eu trebuie să mă caut
pe mine prin inima ta...
Cred că inimile s-au îndrăgostit între ele...
Vreau să nu moară niciodată,
trebuie să nu se despărtă niciodată...
Să explorăm veșnicia împreună!
La capătul brațelor celor doi îndrăgostiți,
iubirea se naște ca un curcubeu
dintr-o pictură orientală de unde
nu lipsește un pat de petale și chiar
lumânări aprinse ce ard multicolor,
așa cum mii de diamante
îți împodobesc inima, iar iubirea
ți se împrăștie în sânge...
poezie de Eugenia Calancea (3 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil nebun
Eram un suflet rătăcit în noapte,
Speranțele mele au dispărut, toate...
Un înger cu aripile rupte, frânte,
Trecut prin furtuni, lupte, multe...
O mână de copil nebun mi s-a întins,
Interesant, o flacără s-a aprins.
O privire mi-a atins inima sfâșiată,
Inimă de aur, speranță împrăștiată,
Tu... tu ai apărut în viata mea bizară,
O, tu, copil nebun, floare rară!
Aripa ta a vindecat-o pe a mea,
Am căzut la pământ, lume rea,
Demoni mascați îmi vânau soarta,
Prieteni, dușmani, s-a întors roata.
Necunoscut erai tu pentru mine,
Însă ai știut să mă citești bine.
Sunt o carte deschisă pentru tine
La fel cum ești și tu pentru mine,
Scrisă cu litere de aur, diamante,
Toate astea sunt bine păstrate.
[...] Citește tot
poezie de Larisa Oancea
Adăugat de Larisa Oancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre picuri de dor
Luneca pe fața verde
A pământului dospit
Diamantul ce se vede
De un fir de iarbă lipit
Pe o frunză de trifoi
Bogăție de mărgele
Picură pe-amandoi
Dorul agățat de gene
Buburuza gărgărița
Îmi aduce doru-n zbor
Ocolind pe -o uliță
Printre picurii de dor
Inimă petală de mac
Este zi de primăvară
Cu trifoi doru-l îmbrac
Îl trimit spre tine iară
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diamant
Voi nu știți ce este un diamant.
Poate că știți, dar nu simțiți.
Poate că simțiți, dar nu-l iubiți.
Ba-l iubiți, se comit crime pentru bietul diamant.
Cărbune strivit în beznă, căldură, ca inima
De prea multă suferință, nici un strop de sânge,
Nici un oftat, dar nu răni propria-ți mână.
În gândire un glas înăbușit,
O dezordine a ochilor, lacrimi prostești.
Mai bine trup, decât suflet.
Conturul omului cu fruntea în palme nu place.
Ne despărțim precum ramurile,
Apoi cădem în gol. Vom arde domol
În următoarea iarnă, vom fi simple surcele.
Sunt mistuit de propria naștere.
Bătrânii fumegă pe lângă uși, apoi pe altare.
Cerul se sprijină oricum pe Femeie.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mestecenii
Blânde ierni, născute dintr-un soare albastru, ați rodit pe ramuri reci muguri de flori
Diamante albe căzute din astrul ce-și ascunde ochiul sub marea de nori;
Primăveri dorite vor fi mai frumoase, flori se vor deschide din muguri dorminzi,
Din privirea caldă ce-n sine-și descoase lung albul fir al iernii din vis!...
Privește și nu te-ntreba nimic din ce ochiul nu poate vede, nu te mira că toate-s așa,
Inima ta știe și crede, ea singură te poate-nvăța
Că norii sunt lacrimile strânse în taina luminii, străpunse de toate durerile lumii întregi,
Iar ție, acum, în ochii tăi mari și albaștri, își lasă doar purpura trandafirilor coroanelor regi;
Cei puternici, cu adevărat, au stat drepți, doar în genunchi, și cu inima doar în taina aleasă
Din cuvântul, ce i-a strâns pe toți în mănunchi, dându-le, în trupuri, strălucirea neștearsă;
Privește dar și lasă-ți ochii deschiși larg spre cer, și crede tot visul iernii sfârșite,
Pe brațele lor te vor purta iar în aer, ascultându-le inimile în cor, infinite.
poezie de Alexandru Răduț (29 noiembrie 2020)
Adăugat de D. Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au inflorit bujorii
Au înflorit bujorii în grădina mea
Și mă privesc așa îndrăgostiți
În bătaia lin-a vântului se leagănă
Atât de treji și-atât de adormiți!
Stau unul lângă altul la fereastră
Cântând în si bemol major la liră
Nu pot să-i pun la mine-n glastră-
Rupându-i astfel fără pic de milă
Dar tare-aș vrea, pentru o clipă doar
Din suflet și din inimă să-mi plouă
Astfel să dau a mele lacrimi ca și dar
Mici diamante pentru ei-în loc de rouă
Au înflorit bujorii în grădina mea
Sfârșit de mai e început de vară
Și-ncerc să scriu pe cer:Ah, nu pleca!
Nostalgică și dulce primăvară!
poezie de Tania Scutaru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipurile iubirii
iubirea-i bibelou bătut cu diamante
cântecul inimii pe vârfuri de vrajă
prospețimea sângelui ce curge andante
splendoare de emoții din adâncuri degajă
ocean vast de iubire cu dune de corali
cu porturi în orașe pline de visători
ecou de simfonie pe munți ancestrali
acorduri de liră care spulberă nori
iubirea e magie în inimă de univers
împărțită la toți în egală măsură
patimă trăită și de înger pervers
zbor de albatros neatins de ură
îmbrățișare tandră cu miticul vers
aripă desferecată crescută-n anvergură
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre diamante și inimă, adresa este: