Poezii despre dor și verb, pagina 2
Psalmul crescătorului de stele
Pe unde au cinci strune chitarele, azi du-mă!
Spre-un continent Vivaldi's catarg de zări flămând.
Cum porți dumnezeirea pe-altar fragil de humă,
Din netrăite lacrimi fântânii suflet dând?
Jur împrejur, ca focul cumplit în ispitire,
Mă-mbracă-n stih stiharul înaltelor stihiri.
Păduri voievodale Te-ntâmpină ca Mire
Magdalenând lumină din nard de trandafiri.
Dând buchii-ntregi văpaia, aripi să aibe cerbul,
Te-ascunzi în dorul morții, și-o prinzi în trup, ca nadă.
Tu cine ești, Iubire? Fără trecut Ți-e verbul,
C-a fi e-n toate fire, fiindului livadă.
- Sunt crescător de stele, din lut le știu aroma...
De n-aș fi Eu, Iubirea, tu cui i-ai mai fi Toma?
sonet de Dumitru Ichim (11 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi sunteți...
Muza mea nu-i
Babă
nici vreo păpușă Barbie sau
fecioară despletită alergând
câmpiile electrochimice
câmpiile dorului
muza mea
muza mea-i verb și contemplare
este tristețe amară
necesar de amară
bucurie vie, plină
de încărcătura fiindului
Pe muza mea o cunoaște Iubirea
Scriindu-vă, împart cu voi muza
ca pe o cupă cu vin
ca pe o turtă coaptă pe plită
rupând-o în atâtea părți câți sunteți...
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de dor
Mi-e dor de infinitu-ți cald,
De necuprinsu-ți sufletesc,
Mi-e dor de versu-ți îngeresc,
Mi-e dor de ochii-ți de smarald...
Mereu aș vrea ca să mă scald,
În verbul tău dumnezeiesc,
Mi-e dor de infinitu-ți cald,
În el vreau să mă ispășesc!
Sunt fericit, ca un herald,
Primesc iubiri și dăruiesc,
Și-n visul tău sălășluiesc,
Ești totul, Simm, totul, my heart...
Mi-e dor de infinitu-ți cald!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul din zori
Aparente cadențe într-un fundal
Trec noaptea în șa pe un cal,
Conuri de umbre se plimbă razant
Pe-aripile cerului sătul de înalt.
Număr, primenind galaxii infinite,
Sinoptice gânduri din doruri ivite
În epica zeiască a rutului de cerb
Munții ard ca frunzele în verb.
Depărtările ne-apropie răspântii,
Lacrimile se încheagă-n pârtii,
Voi aștepta în enclava sedusă de flori,
Să revină calul sărutului din zori.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul din zori
Aparente cadențe într-un fundal
Trec noaptea în șa pe un cal,
Conuri de umbre se plimbă razant
Pe-aripile cerului sătul de inalt.
Număr, primenind galaxii infinite,
Sinoptice gânduri din doruri ivite
În epica zeiască a rutului de cerb
În care munții ard ca frunzele în verb.
Depărtările ne-apropie răspântii,
Lacrimile se încheagă-n pârtii,
Voi aștepta în enclava sedusă de flori,
Să revină calul sărutului din zori.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Resemnare
am obosit să tot fiu cruce
pe care zilnic să mă răstignesc
caut epitaful să mă urce
spre cerul unde o să odihnesc
gol am venit și gol aș vrea să plec
las drept urmă veșmântul meu de verb
și viața-mi cu coarnele-i de cerb
în care-am să mă țes descântec
tu timpule ce iute mă petreci
nu îți cer vorbe să mă alinte
nu-mi vreau statui din doruri reci
nimenea să nu mă țină minte
vreau doar să adorm să dorm în veci
înmormântat între cuvinte
sonet de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geniu floare rară
Născut din doină și din dor
El a făcut să înflorească
În suflet bun de cald popor,
Eterna slovă strămoșească.
Primind în dar făclia rară
A stihului cu sacră vervă,
Fior de dor ne împresoară
Căci poartă a neamului său sevă.
Cu un condei muiat în aur,
Pătruns de dragoste de țară,
El ne-a lăsat un scump tezaur
Clădit cu drag odinioară.
În Panteonul cu poeții
Cei mari ai lumii-are lăcașul
Și bardul ce de-a lungul vieții,
A ilustrat în verb sălașul
Din Univers ca o lumină
Ce ține trează melodia,
Plecând din lira sa creștină,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (10 ianuarie 2024)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
O scrisoare fără verb
Poate mâine-ți voi scrie
Cu sfială, un rând,
Lăsând noaptea pe-o bancă
Risipită în vânt...
Voi strivi între pleoape
Anotimpuri ce-au fost,
Desfrunzindu-ți poemul
Înflorit fără rost.
Ochii mei au strigat
Ce-a rămas nerostit,
Hașurând schimnicia
Unui dor viscolit...
Mi-a fost frig și în vise
Printre umbre în dungi,
N-ai știut și mi-ai dat
Doar tăcerile lungi.
Azi, în golul absenței
Stă un verb fofilat,
Mi-a fugit din scrisoare,
Ce păcat, ce păcat!
poezie de Mihaela Alina (mai 2023)
Adăugat de Lavinia H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-ascunde iubirea
Se-ascunde iubirea în moarte
Și noi nu-nțelegem să fim...
Ne-nvăluie voaluri de șoapte
Și iar din iubire greșim.
Bat clopote-suflet în ceruri...
O boabă de vis gândul meu,
Sunt verb scrijelindu-și în țeluri
Iubirea, mereu și mereu.
O umbră devin pentru mine
Și-n umbre adesea mă pierd,
Colindă pe trepte divine,
Șuvoi de lumini și regret.
Eu sunt și voi fii pentru tine,
Un fluture pur, inocent,
O noapte... În clipe virgine,
Voi arde de dorul ardent.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se nasc pereți
se nasc pereți din goluri care dor
umpluți din adânc cu nopți informe
ecouri vibrează ca un prohod
și rup tăcerea mistică a lunii
o neîmpăcare cu starea aceea de negru
miezului de noapte
străbate sfera mea atârnată în același loc
același aer plimbă formele nemișcării
și setea tulburată de
imaginea frunzei ce curge prin vene
deșertul fumegă și verbul pleacă dincolo de orizont
descriind fără restriște luciri din iad și rai
turnând etern în ziua de mâine
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dor și verb, adresa este: