Poezii despre verb
348 de poezii despre verb.
Cine are carte, are parte?
O spun clar m-ajută verbul,
Este perimat proverbul;
Cine are multă carte
Astăzi e ținut deoparte,
Și-s cinstiți, cu multă fală,
Impostorii fără școală.
pamflet de George Budoi din În Țara lui Invers (15 septembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cică la literatură
Fuge ca din pușcă, zău
Și o ia pe arătură...
Căci la verbe tun... ă... rău!
catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ea își delimitează viața
atât de aproape de graniță
un verb se conjugă
de cealaltă parte a stâncii
verbul naște un pod
de pe care se aruncă sinucigașii
ea simte pământul din adânc
și face o declarație publică
sunt fericită
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret pe o frunză
Trupul meu
este aidoma unui creier de elefant,
Creierul meu
este aidoma trupului lui Apollo.
Foamea mea
este aidoma ierbii călcate în copite.
Iarba mea
nu este de mâncare.
Stelele mele sunt negre
pe ceruri albe, argintii de verbe.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile de praf și caniculă
La vârsta adolescenței
cuvintele luptă corp la corp cu omul
spinările se îndreaptă
din aplecarea de o clipă
curg șiroaie de silabe
tot ce nu poate fi omul
în ambalajul lui de carne
verbul a iubi este ucis
și lăsat să putrezească
pe dușumeaua călduță din lemn
a inocenței urmează
zile de praf și caniculă
umbra întunecată a verbului
se ridică ca un subiect interzis
ca un oaspete nepoftit
o haină groasă la plus treizeci de grade
peste sufletul ce a uitat
calea directă spre Dumnezeu
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În aerul captiv e-aceeași înălțare
Teama de abis fluid, destin
Când versurile sunt ca-o-ntrebare
Și verbele se rostesc mai puțin
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gramatică
Toate verbele numai la viitor și toate
substantivele moarte - printre flori de hârtie
mișună ajectivele harnice culegând nectarul
și muștele invadează gramatica unsă cu miere
excrementând-o cu alfabetul lor enigmatic
și poetul își linge degetele
ca în vechiul proverb.
poezie celebră de A.E. Baconsky din Fluxul memoriei (1987)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Disecția în verb
Dacă noi ne-am bucura de noi
așa cum se bucurâ cuvintele de cuvinte
Noi ne-am săruta pe noi
fără buze
și cuvintele s-ar săruta pe ele
fără
noi!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Fuga este o apăsare peste capetele zdrobite
gândul este o apăsare peste natură,
cum tu, dragostea mea
ești o apăsare.
Ar fi, vă suflu, dragii mei hoți, călăi și criminali,
ar putea fi o salvare!
Când substantivul solemn
nu se potrivește cu verbul bezmetic
ne-am putea salva prin bâlbâire.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeului
S-a-nchis albastru-n clopote târziu
și urlă disperat la clopotar,
ascultă zeule!
ploaia de interjecții
spânzurând de funie
până jos la ochii icoanelor.
Zeu cu o mie de verbe,
aruncare a ochiului peste cuvânt
întinde-ți răsuflarea
peste câinele din mine!
poezie de Veronica Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre verb? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre verb, adresa este: