Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

verb

Poezii despre verb

107 poezii despre verb.

Cine are carte, are parte?

O spun clar – m-ajută verbul,
Este perimat proverbul;
Cine are multă carte
Astăzi e ținut deoparte,
Și-s cinstiți, cu multă fală,
Impostorii fără școală.

pamflet de din În Țara lui Invers (15 septembrie 2014)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Zile de praf și caniculă

La vârsta adolescenței
cuvintele luptă corp la corp cu omul
spinările se îndreaptă
din aplecarea de o clipă
curg șiroaie de silabe
tot ce nu poate fi omul
în ambalajul lui de carne
verbul a iubi este ucis
și lăsat să putrezească
pe dușumeaua călduță din lemn
a inocenței urmează
zile de praf și caniculă
umbra întunecată a verbului
se ridică ca un subiect interzis
ca un oaspete nepoftit
o haină groasă la plus treizeci de grade
peste sufletul ce a uitat
calea directă spre Dumnezeu

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gramatică

Toate verbele numai la viitor și toate
substantivele moarte - printre flori de hârtie
mișună ajectivele harnice culegând nectarul
și muștele invadează gramatica unsă cu miere
excrementând-o cu alfabetul lor enigmatic
și poetul își linge degetele
ca în vechiul proverb.

poezie clasică de din Fluxul memoriei (1987)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

În numele dorurilor

În numele dorurilor
din care se naște cristalul.
În numele verbelor masacrate
din care se iscă berzele.
În numele tainei bătrâne
care unește muntele
cu cetaceele-amurgului.
În numele gustului pentru dezgust
care veghează-n adâncul nevinovăției.
În numele infirmității noastre
care se dă drept slavă.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plec între nu și da

răsucesc timpanul verbului
până la static.
în colțul cuvântului
aștern culoarea.
în spatele albului,
tâmpla dreaptă,
zvâcnește dureros,
până la adormire.
mintea-mi dansează
în sacul în care,
dorul și teama
rescriu versuri
pe un petec de iarbă.
reinventez liniștea.
tot o iluzie.

poezie de (17 decembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie BejliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Buna seara,tu seara

Bună seara, tu seară, tu clepsidră-lumină,
Ochii pașnici de vară,
Mă coboară-n spirală de verb, sub cortină.

Piesa de noapte;
Prințese minute, purtând trene-șoapte,
Nisipul – e greu.
Cohorte de îngeri, ducând trupul tău.

Vasali ai iubirii, în duh antagonic tresar
Străjuind noetica punte, de voi trece…
E seară de dar.
Buna seară, tu seară, clepsidră de har,
Urma ta e și-n mine, dacă pleci, să vii iar.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poetul

Poetul
este conjugarea
verbului "a cânta"
la trecut
prezent
și viitor
este o reflecție metaforică
venită din peștera sufletului
izvorul cuvintelor
decantate în rime
și-n așternuturi albe
pentru încântarea
inimilor devoratoare
de frumos.

poezie de
Adăugat de Iulian LorinczSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zeului

S-a-nchis albastru-n clopote târziu
și urlă disperat la clopotar,
ascultă zeule!
ploaia de interjecții
spânzurând de funie
până jos la ochii icoanelor.
Zeu cu o mie de verbe,
aruncare a ochiului peste cuvânt
întinde-ți răsuflarea
peste câinele din mine!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Autopsia neantului

Niciodată nu mi-e dor de mine.
Nu-s decât clipa care-și recunoaște căderea.
Sunt verbul care nu exprimă
nici ființă, nici lucrul.
Uit că mi-am pierdut amintirile,
pietricele pe un biet drum.
Să aplaud ceea ce mă nimicește:
vântul, viscolul,
voința de-a nu fi nimic?
Ce fosilă se-agită
în plămânii mei?
M-am decis să fac autopsia neantului.
Să fiu abstract mi-e de ajuns
ca să merit
cea mai pură absență.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A iubi... verb

Eu... te iubesc!
Uff, tu... iubire?!

Te mai... doresc!
Ehh... fericire...!

Iubim noi... oare?
Unul... iubește!
Bis... că mă doare!
Eeii... dragoste, este!
Să ne... dorim!
Ce de iubire...!!!

Mai mult te... simt,
Unde-i... trăire!
"Love"... de povești!?
Totu-i... dorință.

Drag, tu... ce-mi ești
E... peste ființă!

[...] Citește tot

poezie de (22 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

<< < Pagina 1 >

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre verb? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre verb, adresa este:

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Există vreo limbă în care verbul "a fi" este regulat? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook