Poezii despre dreptate și suflet, pagina 2
Noi știm ce e nemurirea
Noi nu suntem născuți prin pustiuri,
pe noi nu ne puteți amăgi.
Avem sufletele din munți și din râuri
și inimi de foc. Suntem vii!
Ca vulturii ne-nălțăm pe creste și stânci
și nu avem frică de moarte.
Vorbele ne sunt profunde, adânci,
suntem însetați de dreptate.
De-o fi să plecăm din viață curând,
din asta nu ne pierdem cu firea.
Zamolxe ne trimite-napoi pe pământ.
Noi știm ce e nemurirea.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vibrația sufletului
Eu prețuiesc dreptatea
După cele ce am vorbit
Să îți spun ce am prețuit
Iubirea și deșteptarea
Sufletul din noi răbdarea
Cerul când e plin de stele
Vântul ce a duce mistere
Toaca strigă sărbătoarea
Distanța pământ și soare
Cel ce știe să iubească
Pe semeni să-i prețuiască
Iubind raza cea de soare
Tainica iubire inimă mare
Vibrația suflet cu galaxia
Îmi alină sufletul bucuria
Iubirea-i mare lună și soare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gazelul dreptei judecăți
Crezi că Themis lumea-ndreaptă
Cu balanța-n mâna dreaptă?
Poate fi în întuneric
Judecată înțeleaptă?
Robele de aur grele
Pot spre Cer urca o treaptă?
Dacă sufletul te doare
Și dreptatea o așteaptă,
Nu uita, brațele crucii
Sunt balanța cea mai dreaptă!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda
Ai avut impresia
când în oglindă te privești
că ochii te înșală?
Și ai auzit vreodată cioburi
cum în suflet se înfig,
camera inundând-o
de gânduri profane?
În cenușa lumii rămase
e dreptatea;
sunt ațele Dumnezeului găsit.
Dar acum oglinda
din ale vieții cioburi ascuțite,
din simțuri felurite
și duhuri făurite,
din cameră Ea te privește
ca un păcat.
Cu sânge
oglinda o poți spăla
[...] Citește tot
poezie de Alex Mercea din revista "Țara visurilor noastre" (16 octombrie 2014)
Adăugat de Alex Mercea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți fac dreptate...
Am să-ți fac dreptate, da,
Știi bine!
Dar dreptatea mea
Nu va veni prin tine...
Tu renunță la vicii și la păcate,
Iubește-ți aproapele
Și mergi mai departe!
Nu înceta să îți amintești de mine!
Voi fi lângă tine...
În întunericul cel din afara sufletului meu,
Iubirea ta îmi va da curajul
Și forța de a-mi împlini misiunea.
Tu nu ignora nici lumin, nici lumea!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet XLIII
Cum te iubesc? Să-ncerc o-nșiruire.
Adânc și larg și-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre grație, spre tot, spre nesfârșire.
Și te iubesc cu zilnica iubire,
În pașnic fel, în zori, pe scăpătate -
Și slobod, cum te lupți pentru dreptate,
Curat, așa cum fugi de lingușire.
Și te iubesc cu patima avută
În vechi dureri și cu credința care
Părea, cu sfinți copilărești, pierdută.
Și te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viața mea! - și Domnul de-mi ajută
Te voi iubi în moarte și mai tare.
sonet de Elizabeth Barrett Browning (1845), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perfecțiune?
Vreau să fiu perfect în toate,
Dar apoi stau și gândesc,
Oare îmi voi da dreptate
Dacă, poate, mai greșesc?
Este ea, perfecțiunea,
Chiar ceva ce îmi doresc?
Îmi șoptește rațiunea
Să mai stau să mă gândesc.
Ar fi bine bun la toate?
Mă ajută cu ceva?
O ascult, îi dau dreptate,
M-am pierdut pe undeva...
Pot fi geniu, pot fi suflet,
Sau iubire... sau nimic,
Pot fi versuri, pot fi cântec,
Pot fi tot... sau doar un pic.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zadar
Furați-mi voi lucirea din orbite,
Împleticita teamă să m-atingă,
Stârniți furtuna ca în piept să-mi stingă
Nădejdile și împlântați cuțite;
Întindeți ura, să mă prindă-n chingă,
Ochiți un zbor cu gloanțe ruginite
Și sloboziți din văgăuni termite
Să rupă fibre, spaima să mă-nvingă;
În temniți reci zvârliți rânjind dreptatea
Ca să rămână doar un searbăd drog,
Cu străji de corbi înconjurați cetatea,
Pe tron suiți un cerșetor olog;
Luați-mi voi cu silă libertatea!
Îmi va rămâne-n suflet, când mă rog.
poezie de Adrian Munteanu (16 mai 2012)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revoluția din 1989
Privirea către cerul plumburiu mi se-ndreaptă
Și gândul la cei care au murit pentru libertate.
O mamă plânge, de ani de zile așteaptă
Băiatul dus printre îngeri să i se facă dreptate.
Își șterge lacrimile de pe față cu o batistă
Și ține la piept poza veche din ramă,
Iar pentru dânsa e o altă zi la fel de tristă
De 28 de ani nimeni nu-i mai spune "mamă".
Au murit mulți sperând într-o mai bună soartă
Fluturând steagul decupat cu toată a lor putere.
Să nu-i uităm pe acești eroi niciodată,
Asta ne roagă o mamă cu sufletul inundat de durere...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (19 decembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 1
Frumoaselor ființe le-om cere procrearea,
Când n-o să moară fala întruchipării-n roze;
La fel ca desfrânatul, ar îmbrăca paloarea
Urmașul său sensibil ce l-ar păstra în poze:
Constrâns de strălucirea scânteilor din gene,
Hrănește-ți în lumină a sufletului flamă,
Grăbind înfometarea averilor viclene,
Din spirit, din dușmanul ce crud te-nchide-n ramă:
Tu, care ești acuma un ornament al vieții
Și doar prevestitorul stridentei primăveri,
Sălăsluiești plăcerea pe dinăuntrul feții,
Și dulcea calicie te-adoarme-n mângâieri:
De milă este lumea sau ce-o fi lăcomie,
Când tu-i culegi dreptatea cu-a morților solie.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dreptate și suflet, adresa este: