Poezii despre dreptate și suflet, pagina 3
Țara mea
Țara mea în cor de îngeri
Sentimentele ne cheamă
S-avem mersul prin lumină
Peste răni și peste plângeri
Limpezind suflet de mamă
Clipei ce încă suspină.
Țara mea bob de sudoare,
Sânge fulgerând sub stele,
Prutul poartă între noi
Rana care încă doare,
Schisma presărată-n grele
Mări de lacrimi și puroi.
Țara mea de flori și muguri
Ce-ai trecut desculț prin toate
Azi de Ziua Ta mă-nchin
Domnului ca să te bucuri
De virtute și dreptate,
S-ai în lume-un nou destin!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum te iubesc?
Cum te iubesc? Dă-mi voie să îți spun
În sus, în jos, în stânga și în dreapta
Și-n taină eu în suflet îmi propun
Spre Har și spre Ființă să urc treapta.
Și te iubesc în fiecare zi
Din zori și până arde lumânarea
Cum unii caută Dreptatea, știi
Și-așa cum alții prețuiesc Valoarea.
Și te iubesc cu o inimă nebună
Cu vechi dureri, dar plină de credință,
Cu o iubire ce părea s-apună
Cu sfinți pierduți, cu-ntreaga mea ființă,
Cu zâmbete, cu lacrimi, și de-o vrea Dumnezeu
Te voi iubi mai bine când voi muri și eu.
poezie clasică de Elizabeth Barrett Browning, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lunile din urmă
Septembrie
Interioritatea existenței: din 1 se
naște 2, din 2 se naște 3, din
3 se nasc toate lucrurile!
Or fi având oare toamna dreptății?
Octombrie
Trebuie să renunți la Dumnezeul din exteriorul
tău, pentru Dumnezeul din interiorul tău.
Sigur că nu vă intetresează liricul,... soma,
melancolia, beția!
Scorțoși ai sufletului! Măreția!
De ce am ajuns aici? Ce este barocul?
[...] Citește tot
poezie de Sorin Golea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vivat libertatea cuvântului (sonet)
VIVAT LIBERTATEA CUVÂNTULUI
(sonet virtuții cuvântului)
Cuvântul dă sufletului vigoare
Și bucurie, spre a fi auzit
În adevărul ca pomul înflorit,
Când e întâmpinat la sărbătoare.
Doar în libertate este fericit
Spiritul dreptății revoltătoare,
Ce aniversează eliberare
Din temniță-n care nu a amuțit.
Își duce ecouri în gânduri treze,
Prin vremuri de restriște și durere,
La soarta omenirii să vegheze.
În militanți își caută repere,
Ce-n noaptea minții pot să lumineze
Și împreună să spargă tăcere.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete (3 martie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
AȘCHIE DE SUFLET
Pe săgeți de vânt purtate,
Într-o calmă reverie,
Ruptă de realitate,
Cuprinsă de feerie,
Caut o finalitate.
Se prelinge ca un șarpe,
Drumul, așchie de suflet,
Tânguitul unei harpe,
Se încolăcește-n urlet,
Inima-mi strigă doar: "Carpe"!
Mă visez uitând de toate,
Viața nu e amăgire,
Cer tainul de dreptate,
Încă vreau o prelungire
A iubirii așteptate.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Convingere... convinsă!
Convingerea că timpul n-a trecut,
în van, lăsând doar urme în calea lui,
există! E acolo-undeva
păstrată ca pe o comoară sfântă.
E acolo... știu. Dar ea nu știe... Că timpul a lăsat amprente.
În inimă, in suflet și în minte.
Dar nu renunț! Căci sunt convinsă
că timpul îmi va da dreptate,
și doar Luceafărul va știi
ce simte inima în taină.
poezie de Oana Alexandra Călin (13 iunie 2016)
Adăugat de Oana Alexandra Călin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mame în oglinda timpului (sonet)
MAME ÎN OGLINDA TIMPULUI
(sonet destinelor paralele)
În oglinda timpului când mă privesc,
De-o vreme zăresc chipul tău în mine,
Măicuța mea, că aceleași destine
Au mamele ce nasc prunci și-i ocrotesc.
Zestrea moștenită îți aparține
Și o voi păstra, cât pe Pământ trăiesc.
Asemenea ție sunt, când mi-amintesc
De vremea când împărțeam rău și bine.
Crescut-am pruncii, precum te-am moștenit,
În respect și dragoste părintească,
Prin viață să aibă drumul însorit.
În cinste și dreptate să muncească
Și-n rugă să-și ducă sufletul smerit,
Că soarta e zestre dumnezeiască.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin ochii unui erou
Cerul a început să plângă
Durerea voastră, fiindcă eu,
Purtând în piept o rană-adâncă,
M-am îndreptat spre Dumnezeu.
Eram un înger al iubirii!
Și libertatea unei vieți
Zbura din piepturile voastre...
Privesc din lumea celor drepți,
Cum iar va izbândi dreptatea
Și ca un soare-am să apar,
Pe cerul sufletelor voastre,
În orice clipă, iar și iar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin ochii unui erou
(în memoria Lianei Dumitrescu, lacrimi și respect)
Cerul a început să plângă
Durerea voastră, fiindcă eu,
Purtând în piept o rană-adâncă,
M-am îndreptat spre Dumnezeu.
Eram un înger al iubirii!
Și libertatea unei vieți
Zbura din piepturile voastre...
Privesc din lumea celor drepți,
Cum iar va izbândi dreptatea
Și ca un soare-am să apar,
Pe cerul sufletelor voastre,
În orice clipă, iar și iar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi încerca...
Voi încerca să calc în viață numai pe cărările dreptății în ciuda tuturor spinilor otrăvitori, care mă provoacă la duel împiedicându-mi înaintarea.
Mă voi înconjura în viață de trandafiri spirituali care să-mi imunizeze sufletul atunci când este trist.
Voi spulbera praful răutăților din jurul meu ca vântul, când împrăștie puful păpădiilor mature.
Voi căuta lumina înțelepciunii printre norii negri ai destinului, până când îmi va fi simțită căutarea.
Voi mângâia caracterul stâncilor neânduplecate de dreptate, până când vor înțelege valsul armoniei.
Voi încerca să-mi slefuiesc caracterul până când îl voi simți pe Dumnezeu zâmbindu-mi.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dreptate și suflet, adresa este: