eclipsă şi lumină

Speranţa

Nu!
Nu poţi plimba sentimentele desculţe
prin piaţa publică sau prin noroi!
Nici nu le poţi lăsa să orbecăie
prin lumină, legate la ochi!
Oricum ar fi, ele se lovesc fie de obiecte
fie de aurore boreale
şi sângerează!

Dacă priveşti cu atenţie urmele lăsate pe caldarâm,
nu vezi decât sentimente
strivite, amestecate.
E o degringoladă de sentimente:
iubirea păşeşte alături de ură,
bucuria e amestecată cu tristeţea...
Fericirea plânge, durerea râde în hoohote...
Unele sentimente şi-au greşit locul,
aşa că, în loc de frunze,
în copaci cresc tristeţi, nelinişti,
pe cer sunt eclipse de iubire...

[...] Citeşte tot

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp de lumină

Ochii ating prin cuvinte nemărginirea,
Cuprinzând eclipsele de soare,
Inscripţionate pe retina înfiptă pe cer.
Vântul mângâie pleoapele,
Iar adierea genelor vorbeşte cu sufletul nostru,
În alfabetul tăcerii.
Este un anotimp, în care nisipul alunecă
Pe frontispiciul păcii şi al iubirii.
Ne strigă universul cu taina fiecărei păsări,
Ce umbreşte pleoapele îngheţate.
O clipă ne ascundem în noapte,
Pentru că doar acolo, visele devin realitate şi tihnă.
Anotimp de lumină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cobor din cer

o umbră se aşază pe faţă
mă-ntorc în miezul adâncului
în târziul unde aleargă fantasmele

am fost prezentă în strălucirea unei priviri
a unei flori
a unui gest
fiorul izbucnit în lumină a înlocuit
cuvintele odihnite în mine
şi a crescut verdele frunzelor

tu ai rămas nedescifrat în inundarea verde
ascuns în ridurile insomniei
în visul presărat cu eclipse

nu ştiu ce înseamnă două aripi verzi fără lacăt
privesc începutul sfârşitului orizontului
rămas înfipt în pământ

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte cerul

priveşte cerul! scriem îndemnul
cu litere mari pe ziduri, panouri.
mult prea grăbiţi ne spunem,
este o zi şi mâine.

privind spectacolul nopţii,
înţeleg, sunt infimă particulă
într-un spaţiu nemărginit.

acelaşi infinit se regăseşte
în mine, ocupat adesea de marele Eu.
dacă nu mă despart de mine, cea lipsită
de compasiune, cea indiferentă, atunci
mă voi despărţi de Iubire. alegerea
mă deconecteză sau nu
de la sursa divină.

a fost Eclipsă totală de Lună.
aproape toţi am privit spre cer.
marea a răspuns prin valuri fascinante,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept o lacrimă

A trecut puţin sau mult...
Eu simt că a trecut o vreme...
De când aştept să-mi spui, un
Te iubesc!
Cât încă limba ceasului se mai învârte.
Cât noaptea se rostogoleşte spre lumină
Şi încă soarele iubirii nu a asfinţit.
Eu îmi adun poemele pe buze
Şi-ţi spun că te ador şi
Te iubesc
Atât cât inima îmi va mai bate, aştept!
Şi clipa, se transformă în minut.
Iar un minut, devine veşnicie.
Aştept, dar nu ştiu ce aştept...
Aştept iubirea să mă-n vie?
Sau poate o eclipsă, sau un cataclism...
Aştept lumina? Aştept noaptea?
Nici eu nu ştiu...
Încă mă simt legat de tine.
Iubesc lumina, dar lumina-mi aşteptată

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Novembre

Nu-i soare – nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineaţă – nu-i nici amiază –
Lipsesc reperele în plină zi –
Nu-s zori – nu-i nici amurg –
Nu-i pe cer, albastră, nicio rază –
Nu-i drum – nu-i stradă – nici bordură vizavi –
Bulevardul n-are sfârşit, nici început –
Arcurile clădirilor au dispărut –
Nicio turlă n-are acoperişul scut –
Nu s-arată faţa niciunui cunoscut –
Nu-s gesturi de politeţe – la vedere –
Nu-i niciun semn de recunoaştere, doar tăcere!
Nu-s surse de locomoţie – călătorii-s lipsă,
Nu-s semne unde duce drumul – e-o eclipsă –
"Accesul interzis" – pe pământ şi pe marea-ntinsă –
Nu sunt poştaşi – nu-s nici cutii poştale –
Nu-s veşti de pe coastele din depărtare –
Nu-i parc – nu-i scuar – nici fete plimbăreţe –
Nu-i anturaj – nu-i nici nobleţe –
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,

[...] Citeşte tot

poezie de Thomas Hood, 1799 - 1845, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E tot mai toamnă

E tot mai toamnă
în cuvintele păstrate printre vişini,
locul de plecare s-a destrămat
pentru o cămaşă uitată în cuier.
Liniştea mea fugărită s-a scurs într-o clepsidră,
uitări sonore desprind o lumină nouă,
printre crengile copacului învelit în frunze,
noaptea e-nchisă într-o eclipsă.

Itinerarul pasager atinge sentimente încremenite
dintr-o libertate închipuită,
dincolo de hotarul silabelor,
unde timpul este reciclabil.
Toamna e o trecere spre înserare
unde rugina se-mparte pe frunze,
iar rujul rămâne mereu în calendar.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E lună plină şi am gânduri şirete?!

E lună plină,
sufletul m-a-nchis pe afară
şi-n mine nici o lumină
aripile care-mi cresc
nu mai duc la odihnă
zborul nu mi se mai pare firesc...

Şi pe acelaşi cer de metil
o eclipsa din nelinişti îmi ţes
când ştii că nu te mai poţi reîncarna
visele trebuie duse la azil
există un azil de vise,
nu mai întreba!

Aşa fac cu mine mereu... şi nu ştiu de ce...
e lună plină şi am gânduri şirete?!
te plângi că nu mai ştii să te asculţi,
dincolo de trecut si dincolo de orice
asa e, trăim cu faţa la perete,
viaţa are un dirijor din umbră

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Pârvu Dorin (15 noiembrie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furat de mirajul eclipsei

Prin fereastra încadrată-n pereţii umbrei
priveşte în depărtare migdalul
cu fructe aromate stăpâne peste tării
ce vindecă ce se mai poate.

Un paharnic se pare de viţă domnească
dezleagă taine cu licori dospite la întuneric
ascunse înlăuntrul singurătăţii
din care sufletul se-nalţă-n lumină.

Furat de mirajul eclipsei spre nemărginire
prin risipa de albastru în pulberi astrale
caut liniştea ce răzbate prin fibra cărnii,
de mierea vâscoasă alunecă-n plăcere
punând în cuvinte glas cristalin
netezit pe clapele albe, mişcătoare
în aula magna în care şi aerul ascultă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o pianină dezacordată

(cu zaruri măsluite)

va fi un ospăţ sideral iubite în pielea ta violetă
a trăi şi-a iubi cu piroane ruginind în visele noastre
se trece ora de-a lungul braţelor ca o moarte distilată în sânge
de prea mulţi oameni am mâinile ude
şi mi-e frig

frâu de ape inorog în artera pământului îmi pasc singur rănile ca pe stele

în orb se tastează claviatura vremii sub paşii noştri aseptici
nu se vrea să se vrea
mâinile nopţii grele de absenţe ne dor

încătuşată în burice lumina îngheaţă

de la tribună ţipăm cât de vast ne e spaţiul în care încap
toate galaxiile lumii

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!