Poezii despre eclipsă și lumină
poezii despre eclipsă și lumină.
Eclipsă
când basmul se va opri
în setea pietrelor
ținutul acesta va deveni
un loc al nimănui
al depărtării de rădăcini
din colbul luminii
se vor auzi tăcerile
și o negură albă va coborî
peste cei adormiți
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheia
Tu ești grația, zambila ascunsă
De-o privire sedusă,
Floarea rară cu miezul schimbat
De cheia secretă a unui bărbat.
Ești eclipsa rotundă de soare
Proiectată pe sufletul meu,
Trupul tău luminează și arde
Și-n interiorul cheii sunt eu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 60
Așa cum valuri vin peste prundișuri
La fel minute se grăbesc să treacă
Și curg la vale ca în repezișuri
Trudindu-se cât pot să se întreacă.
Un nou-născut ce iese la lumină
Se-ndreaptă încet spre-a lui maturitate
Eclipse rele soarta i-o domină
Și Timpul, care-a dat, îi va lua toate,
Căci va păli a tinereții floare
Și riduri va săpa pe mândra frunte
Hrănindu-se cu lucruri trecătoare
Ce coasa lui nu pot să o înfrunte.
Și totuși versul meu timpul sfidează
Căci te slăvesc, când el te ruinează.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de dragoste
Dacă nu ți-aș fi, dacă nu mi-ai fi,
Ar ploua degeaba pe pământ,
Totu-ar fi anost,
Goană fără rost,
Nu ar fi lumină în cuvânt.
Dacă nu mi-ai da, dacă n-aș primi
De la tine flacără de dor,
Pescăruș aș fi
Care ar boci
Valurile ce pe plajă mor.
De nu m-ai iubi, de nu te-aș iubi,
Am trăi o veșnică eclipsă,
Așteptând tăcuți,
Îngroziți și muți,
Judecată și apocalipsă.
Însă cât îți sunt și cât tu îmi ești
Se mai scriu de dragoste povești...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asteroid de ador
Te-ai schimbat ca o lună în eclipsă
Numai-mi simți a mea de dor, lipsă
Pe alte orbite, fugită ascunsă
Murmurându-mi lumina de mult stinsă
Și când plină de cratere mă vei striga...
Eu voi fi plecat hoinar ca un asteroid livid
Sâ găsesc tărâmul unde să mă divid
În praf de stele într-o privire caldă
Să renasc într-un curcubeu ambru fuior
Să alint, să iubesc nebun, să ador, ador
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina dorită
Lumina vieții-o porți
Unde privesc bărbații,
În adâncimi de nopți
Și-n ceruri cât Carpații.
Lumina ta, femeie,
E rodul unui pom
Din care o scânteie
S-aprinde într-un om.
Și-așa lumina vieții
Pe care ți-o cuprind
Din pragul tinereții
Se coace în zenit.
Tu ai surâs de floare,
Eclipse uneori,
În mine cu ardoare
Apui fără să mori.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eclipse
Este doar un joc de lumini și umbre,
Când trei aștri se aliniază:
Luna, Soarele și Pământul...
Intrând în conul de umbră
Parțial sau total,
Se formează
Aceste eclipse...
Totuși, în trecut
Oamenii se speriau,
Temându-se mereu de
Aceste fenomene optice...
Luna, Soarele și Terra,
Aștrii aliniați la eclipse.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naufragiată pe stânci sticloase
Camerele sinelui nu reușesc să găsesc,
nici o cale de atac nu există
împotriva insistentului zgomot grotesc
și-a durerii nedefinită, aristă.
Sunt în oboseala mea ca o carte cu pagini lipsă,
nepotrivită locului și timpului,
de lumina unei tinere pierdută în eclipsă,
mângâiată cu dulceața lerului.
Nelinistită urmărind cine știe ce oarbă speranță
pe care timpul mi-o poate dezvălui,
caut odăile inimii mele văzută în conturanță,
unde soarele intră surâzător dimineața,
și pleacă inflăcărat spre seară, cu exuberanță,
lăsând locul stelelor și-a lunii să le lumineze fața.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călăreții, spun unii, unii spun că războinicii
Călăreții, spun unii, unii spun că războinicii,
Alții că navele pe mare sunt cea mai frumoasă
Apariție pe lumea asta cenușie și tristă,
Însă eu spun că e imaginea a ceea ce iubești.
Este lesne de dovedit limpede asta oricui,
De vreme ce Elena care eclipsa
Toată lumea prin frumusețe, dorită de toți
A părăsit un soț bun
Și a luat drumul Troiei,
Alegând dintre toți oamenii pe cel
Care a dezonorat propria cetate,
Uitând de credința datorată propriului neam,
Fără a se gândi o clipă
La fiica ei, la părinții dragi...
A apucat pe căi străine...
[...] Citește tot
poezie de Sappho din Lesbos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o lume mult prea largă
te simt de parcă ai fi un țipăt
din larma asta universală
rupt cumva în două șoapte
ca atunci când luna eliberează soarele
după o eclipsă totală
ori precum dublează pictorii lumina
cu o tușă de întuneric
te simt ca pe o împreunare decentă
între un fulger tubular
și disperarea din ochii unei căprioare
condamnată la moarte prin sfâșiere
de o haită flămândă de pui de lup
pe când eu fluier ca un începător
într-o biserică de aer și stele
ca și cum din cer mi-ai tot veni
ca un răspuns la o rugă de netot
scăpat din dogmă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre eclipsă și lumină, adresa este: