Poezii despre energie și timp, pagina 2
1971
Doi oameni au pășit decis pe lună
Și alții-apoi. Putea-vor ei să spună,
Prin vorbe și prin arta ce visează
Și șlefuiește, ce-au putut să vază-n
Nedeslușit noroc? De aventură
Și har s-au îmbătat aste vlăstare
Ale lui Whitman, care-au fost în stare
Să tulbure pustia lunii, pură.
Pe munte-a lui Endymion iubire
Și hipogriful, sfera cea ciudată
De Wells închipuită, -adevărată
În amintirea mea, azi consfințire
Primesc. Sporește-n toți mândria.
Nu-i pe pământ un suflet să nu fie
Mai fericit și vrednic. Energie
Sporită risipește. Bucuria
E-a tuturor, prin fapta cutezată
De-acești prieteni magicieni. Iar luna,
Cu chipul trist, de-ndrăgostiți cântată,
E monumentul lor, eternă, una.
poezie clasică de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972), traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirosea a dragoste
și a ciocolată când o strângeam
strategic în brațe
schimbam fluxuri energetice
numai de noi percepute
plonjam împreună în spațiul
fără de timp mirosea
a eternitate sau
a creatură divină
o iubeam și-mi scuturam
aripile de neprihănire
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soartă
Un calcul matematic spune: tu poți călători
în timp, în spațiu, în jenune, în orișice n-ar fi!
Tu poți călători în vise la bordul orișicărei stele,
sfidând cu legi încă nescrise absurdul versurilor mele...
Dar numai fizicul te ține în lanțul strict de gravității,
să ardă Prometeu în tine cu tot Sisiful din relații...
Dar numai legea zisă soartă insuflă-n tine energie
ca tu să poți să bați la poarta de dincolo de veșnicie...
poezie de Iurie Osoianu (19 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lume tainică
Din muguri de nori
cad stropi mari de ploaie
iar marea suspină
pe țărmul uitat de lume
luna măsoară anii
ce stau mărturie uitării
un pescăruș se înalță în zbor
fremătând din aripi,
sfărâmând secunda de tăcere
o minune tainică mă-nconjoară
se aude murmurul valurilor
ca o blândă alinare
trăim în vibrația universului
energie născută din darul divin,
esența unui crez
prin adierile înserării mă privește
luceafărul cu lumina-i vinovată
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Fie ca soarele să-ți dea, ziua, mereu o nouă energie.
Fie ca luna, noaptea, să-ți refacă forțele cu blândețea ei.
Fie ca ploaia să-ți spele toate poverile de griji.
Fie ca briza mării să-ți aducă prospețime-n trup.
Fie-ți dat să umbli sănătos prin această lume
și să-i descoperi frumusețea-n toate zilele vieții tale.
poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inițiatorii
Reptilă lenoasă, sobol îngălat,
timpul se tîrâie-n bot!
Energie a muncii în ritm avântat,
fă-i vânt înainte timpului tot.
Din fire noi viața ta se urzi
zi lucrătoare sau sărbătoare,
înșiruie-ți lanț zi lângă zi,
flux disciplinat și fără-ncetare.
Problemă-i de ani, nu de veacuri, comuna.
Lângă mașini, mai mulți decât ieri,
specialiștii sporească întruna:
mecanici, strungari și mineri.
Lăcătuși, tăietori facem față la greu
respectându-ne-n muncă legământul cel mare.
Inițiatorii noi suntem, promotorii mereu
ai socialismului în desfășurare.
La tractoare, mașini și vagoane
dați bătaie fierbinte;
de înfumurările americane
trecînd, să le-o luăm înainte.
[...] Citește tot
poezie clasică de Vladimir Maiakovski (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omule nu-s doar umbrela ta
Dragă Kitty nenorocirea te găsește
și fără să te cunoască Și ca orice oas
pete nepoftit profită de tot ceea ce ai
Bune sau rele îți suge și ultima pică
tură de energie Nu te-ntreabă dacă-ți
convine sau nu
Te urmărește mai ceva ca umbra
N-ai ce face
Dă-i sarea și pâinea
acestei zile
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (13 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
iau gradienta entropiei mele
cu tot tenzorul energiei impulsive
și o arunc incetisor în stele
și-n versuri pe background-uri cursive
pe geamul veșniciei s-a lăsat
că răsărit de soare că oftat
că clar de lună stins de asfințit
că șoaptă-n care strig că te-am iubit...
sorb gravitația din hăurile negre
și îmbătat de vinul găurilor albe
rostogolesc în palme galaxii integre
și fac din ele pentru tine salbe...
.
poezie de Iurie Osoianu (23 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Greu în zbor
curgea basmul modern în triunghi
sau stea și se alimenta cu energie
din univers și ochiul era așezat
cuminte pe colțul de munte
dezgolit sub calul ce executa
scheme vechi de șah tridimensional
învățat acum zeci de mii de ani
împăratul în mantie roșie și cască
era împărat cu sceptru ce părea
o armă cu raze cum n-a fost niciodată
curgea basmul prin secunda tăvălită
în praf cosmic pilit de galaxii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potopul
azi râuri de lavă erup din neant
și plouă cu ghețuri
și soarele plânge pe cerul galant
cu lacrimi de cețuri
și clatină zări cu nesaț meteori
plutind printre ele
și munții și marea ascunși după nori
se spală cu stele
în jur avalanșe de spațiu și timp
și Tu ești departe
și zeii sunt duși fără dram de Olimp
în cârcă de moarte...
și iar Infinitul te strânge în chingi
de taină și dor
ești ultimul Om care poți să-l atingi
cu primul fior
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (21 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre energie și timp, adresa este: