Poezii despre fizică
58 de poezii despre fizică.
Mama
mama a plecat să le predea la ingerași,
fizică.
urăsc fizica.
îngerii nu au nevoie de profesori,
ei știu și înțeleg tot.
dealtfel, mama nici nu e un profesor bun,
poate o vor trimite acasă.
dacă nu, am să mă fac medic
și am să plec la ea.
îngerii au nevoie de mine,
suferă,
sunt bolnavi.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
2100
[Fizică elemenrară]
Când vântul bate,
Și gerul apasă,
Aerul e rar...
Se termină lumea?
poezie de Octav Golic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fizica poem diamant
Vectori,
Câmpuri electromagnetice,
Funcții, derivate, integrale,
Ecuații cuantice și relativiste,
Mecanică clasică, cuantică, cerească și analitică,
Fisiune și fuziune nucleară,
Optică geometrică, ondulatorie...
Toate laolaltă:
Fizică!
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-retenia
prietenii tineri încearcă să te
supere, ștind că nu mai ai mult
de trăit (?!) prin dispariție fizică
poezia dulcică, scrisă la botul
unui cal cu mânere i-pod. și?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Materii
din punct de vedere al fizicii
înaintez cu viteza vieții spre moarte,
geografic, pieptul mi-e deluros de suspine
anatomic, sunt scheletul de vise
acoperite de carnea păcatului
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Axioma iubirii
Am devenit pesimist de la o vreme,
Un fizician tăcut și singur;
Deși o viață am rezolvat probleme
Cum să te abordez nu-s sigur.
Iau manualul de a noua-n mână
Pictez cu lacrimi paginile sale
Se vrea a fi doar o minciună
Legea atracției universale?
poezie de Silviu Obreja (august 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum?
Cum să-ți spun că te iubesc,
Când inima nu poate,
O ascund, o îngrămădesc
De teamă bate-n spate
Cum să-ți spun că te iubesc,
Când fizica nu știe
De ce legile pământești
Spun că inima nu-i vie
Cum să-ți spun că te iubesc,
Când muzica nu poate
Să transmită ce gândesc
Și inima dă din coate
Cum să-ți spun că te iubesc,
Când plouă și e noapte
Și ploile nu se sfârșesc
Și inima e în toate
[...] Citește tot
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recenzie
Recenzie de gânduri...
S-au strâns în mine atâtea tăceri
Că nu-mi mai pot vorbi nopțile.
Sub tălpi sângerânde
Se rostogolesc
Cioburi ascuțite de frunze.
Le aud... în mine foșnesc!
Paradox!
Nu este posibilă rostogolirea
Corpurilor ascuțite. Priviți!
Eu le văd rostogolindu-se-n mine,
Voi nici măcar nu simțiți...
Doar legea inerției ne-a învățat
Ca... obiectele cad.
Fizica! Sentimentele nu au fizică!
Celula lor este conectată la suflet.
Auziți?! Țipă în mine...
Mă cheamă să alergăm
Prin Calea Lactee.
Recenzie de gânduri...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui ateu care se ascunde sub 1000 de pseudonime, se crede critic literar, filolog, lingvist, matematician, fizician, istoric, jurist etc (cu doctorate în toate), nu suportă să fie contrazis și se laudă că-și acoperă interlocutorii cu diplomele pe care le are
Batjocorești, cu tot cinismul,
Pe autori, ca posedat,
Pe Crist, pe Domnul, creștinismul,
Nimic, nimic nu ți-a scăpat.
De îndrăznește cineva
Să spună că nu ai dreptate,
Iei foc și-oricât ar motiva,
Spui vorbe tari, nerușinate.
Te lauzi zilnic că ești cult,
Că diplome tu ai din plin,
Cu cât te lauzi tu mai mult,
Cu-atât te cred eu mai puțin.
Cununi de lauri spui că porți
Și unic tu te crezi sub soare,
Cum, oare, poți să te suporți,
Cum de nu crăpi de îngâmfare?!
pamflet de George Budoi din Epigrame, pamflete și satire cenzurate (6 februarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul începe primul...
... plecat de atâtea ori, din tot atâtea locuri
și înspre alte, multe, fără nicio întoarcere,
poate fi cauza nostalgiei, cantonată ca în carcere,
a melancoliei gândului, izbucnit focuri,
pentru că mintea nu acceptă pierdere,
își amintește singură -pleonastic-
prinsă într-o fizică de lege trei, explicație un pic futilă, plastic,
obligând corpul la recul, de-o dezmierdere...
și o întrebare ar fi atât naturală;
ce se petrece la plecarea ei, a minții, definitivă,
ori reculul poate a fost mai înainte, o eschivă,
de aceea în fond ne îndreptăm spre înapoi; cum pacientu-i numai după, după boală!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fizică, adresa este: