Poezii despre eroism și visare, pagina 2
* * *
Adoarme-ți corpul cu muzica vieții
încântă-te
uită de tine
singura dorință a ta
să fie non-dimensiunea.
Nu-ți dori să fii tu
dorește-ți să fii suflul infinit
omniprezent.
Transformă-ți visul uman
eroic
în visul imortal
unic.
Învinge-ți lașitatea
reîntoarce-te în necunoscut
încă nu-ți dai seama cât e de magnific?
încă nu-ți dai seama cât e de veșnic?
[...] Citește tot
poezie clasică de Cecilia Meireles
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie doar să crezi
că ai putea să zbori cum fac
geniile măcar din întâmplare
noaptea pe frica pictată
de goya în uleiuri de măsline
unde șprotul zboară și oftezi
ești gata plictisit în lumea
creată de eroii scăpați din vis
spovediți de mântuială pe sunet
de chitară clasică coboară
din abis pe-o rază de soare
trebuie doar să crezi și să visezi
că o să crești cu pensula în mână
și lumea lui goya e lumea ta
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jerfă
Eroilor căzuți în luptele de la podul Cosmești
Liniștit, întors spre Domnul,
Răstignit de această lume,
Un erou își doarme somnul,
Sub o cruce fără nume.
Lângă el mai sunt și alții,
Nu vreo câțiva, ci chiar mii,
Sunt camarazii, verii, frații,
Ce au plecat spre veșnicii.
S-au adus jertfă, să-și apere poporul,
Un cap de pod fiindu-le altar,
Purtând mereu în suflet tricolorul,
Au apărat cu viața, visul milenar.
Cinstire vouă, dragi eroi,
Ce ați luptat cu sânge rece,
Și v-ați dat viața pentru noi,
[...] Citește tot
poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am mai cunoaste noi?
Atata timp trecut-a fara rost
Atatia ani de cand nu ne-am vazut
Balaia mea iubire tu ai fost
Parca din alte vremi, de la al lumii inceput
Ce mai conteaza acum?
Nici n-as mai sti ce voi...
De ne-am vedea vreodat'
Ne-am mai cunoaste noi?
A fost un vis frumos
Prin ploi ca de cristal
Printr-un ianuar geros
Si-un martie infernal
Acum sunt toate-n urma
Povesti cu falsi eroi
De ne-am vedea vreodat"
Ne-am mai cunoaste noi?
poezie de Alex Dospian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri, azi, mâini
Ieri!... cenușa ce păstrează forma încă neschimbată,
Din ce-a ars în focul vremii; lacrima deja uscată,
Sau un zâmbet de pe buze, spulberat de-al sorții vânt;
Ieri... poveste, cu eroii oase putrede-n mormânt.
Astăzi?... lampă ce se stinge, stea plecată spre-asfințit,
Visuri nebătute încă de-al ursitei vânt cumplit,
Piscul nalt, pe care dorul, vânător, stă și pândește
Țarmul unde amintirea cu dorința se-ntâlnește.
Mâini?... o strângere din umeri a enigmei întrebate;
Rai sau iad, în care ochiul niciodată nu străbate,
Cui de aninat speranțe, prunc ce nu poate grăi.
Măine... măine, cine știe câți din noi vom mai trăi!
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fel de fel
Tot soiul de puriști,
Marii aventuriști,
Puritani și farisei,
Ca vai de ei,
Bigoți și bigote,
La înalte cote,
Babe moraliste,
Contemporaniste,
Moși băloși
Și lăudăroși
Cu:
Vise erotice
Cu tente exotice...
Posedați nocturn
La poale de turn,
Gen Pietr Petrovici Alabin,
Cu eroul lui, Vl. Malcanin.
pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginația omului pierdut pe calea cea dreaptă
Mi s-a deschis calea cea bună și dreaptă,
Am încercat-o cu ochii deschiși și întredeschiși
Sau închiși de întunecate și încurcate vise
Încât m-am pierdut printre oameni liane
Topindu-mă printre ei...
Nimeni nu mi-a spus, nu mi-a răspuns, cum sunt
Și unde sunt,
Nici vântul, nici lumina, nici ecoul Domnului,
Doar propriul ecou râzând:
Ești pe calea cea bună și dreaptă, ești singurul erou.
Visez. În întunericul morții, sunt eu?!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri, azi, mâine
Ieri!... cenușa ce păstrează forma încă neschimbată,
Din ce-a ars în focul vremii; lacrima deja uscată,
Sau un zâmbet de pe buze, spulberat de-al sorții vânt;
Ieri... poveste, cu eroii - oase putrede-n mormânt.
Astăzi?... lampă ce se stinge, stea plecată spre-asfințit,
Visuri nebătute încă de-al ursitei vânt cumplit,
Piscul nalt, pe care dorul, vânător, stă și pândește
Țărmul unde amintirea cu dorința se-ntâlnește.
Mâini?... o strângere din umeri a enigmei întrebate;
Rai sau iad, în care ochiul niciodată nu străbate,
Cui de aninat speranțe, prunc ce nu poate grăi.
Mâine... mâine, cine știe câți din noi vom mai trăi!
poezie celebră de Alexandru Vlahuță din Poezii vechi și nouă (1894)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să fiu din nou copil
Vreau să fiu din nou copil,
Să alerg peste dealuri, câmpii, ogoare.
Și să mă mângâie mama
Cu mâna ei caldă și moale.
Vreau să fiu din nou copil,
Să visez că sunt într-o poveste
Un făt-frumos cu sabie la brâu,
Un erou care a fost și nu mai este.
Vreau să fiu din nou copil,
Să mă pot juca cu ai mei de-o seamă,
Viața să-mi pară un paradis
Și frumoasa copilărie un dulce vis.
poezie de Vladimir Potlog (1 iunie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Retrospectivă
Părinții dragi sunt neam și țară
Rămași prezenți în gând și azi.
Eroii bravi prin dragostea de țară
Și cer senin din vârf de brazi.
Ecoul viselor ce-au tot visat
Din veac în veac străbunii mei
Iubirea, cugetul curat,
Nădejdi în ample epopei.
Tinerețea patriei nepieritoare
Elanul care crește-n fiecare
Lumina ce se-nalță din izvoare
Unitate în credință și visare.
Iubire de trecut, prezent și vremea viitoare...
N-am cunoscut decât suprema bărbăție
Iar prețu-ntreg îl pun întâi și-ntâi pe omenie
Cu fruntea sus, privind furtuna-n față,
Ogorul le e patrie și viață.
Lumină sunt pe fruntea sa măreață,
Aceeași falnică coloană infinită
[...] Citește tot
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre eroism și visare, adresa este: