Poezii despre eroism și visare, pagina 3
Un timp fără vreme
Dormim pe fugă, asemeni trăim,
Sătui cu puțin, puțin mai grăim,
Visăm tot mai rar, la rece iubim,
Fictive-ntâlniri, iluzii grăbim!...
Cu toții avem un preț de plătit,
Ne scriem pe frunte "N-am timp, sînt grăbit!",
Am vrea înapoi tic-tac ul rotit,
Am vrea și mai mult, de nesocotit....
Inconștiența ne-ntoarce pe dos,
Ne plimbă la braț un fals de frumos,
Instinctele stau întinse pe jos,
Târziu ne răspund și-atuncea hidos....
Adesea schimbăm cel vechi cu cel nou,
Trufie croim, ne-o facem sacou,
În jur mirosim priviri de cavou,
Banalitatea ne este erou...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (20 ianuarie 2020)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste de scrum
Moș Martin, rege-n Carpați,
Falnic se plimba pe creste
Printre brazii cei înalți,
Despre el se duse veste...
Purta stelele în brațe,
Le rotea frumos pe frunte
Și în urme punea stanțe
Însemnând munte cu munte.
Smulgea fulger din tabloul
Cerului străpuns de nori,
Peste tot era eroul
Celor slabi și visători.
El avea un duh cu semne
Și-n fața lui Dumnezeu,
Îi plăcea să se îndemne
A învinge rău și greu.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praf de uitare...
Praf de uitare am presărat
În colțul inimii unde ai stat
Și stelele le-am stins ușor
Dar, doar în vis înșelător.
Nu vreau să-mpart cu tine amintiri
nici rămășițe din iubiri
Trecute și încărunțite
Vreau să le uit... ține-le tu minte..
N-am timp să mor de dorul tău
Și nici să fiu jertfit erou
Pe un altar al necredinței
Să ard pe rugul neputinței
Praf de uitare am presărat
În urma ta când ai plecat
Și alte stele aprind de zor
În alte vise pe-aripi zbor!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lei și vulturi
Eroilor din comuna Cosmești
Bunicii noștri au fost și lei și vulturi,
Și au murit luptând cu demnitate,
Și-au risipit dușmanu-n patru vânturi,
Pentru România Mare și pentru libertate.
Chiar de nu-i mai vedem, ei sunt,
Sus, dincolo de bolta cea albastră,
Prin jertfa lor pentru pământul sfânt,
Ei au murit spre învierea noastră.
Sunt pildă pentru noi, ei sunt martirii,
Căci și-au dat viața pentru un țel luminos,
Prin jertfa lor înfăptuind visul Unirii,
Și sunt eroii noștri și ai lui Hristos.
poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonier (sonet)
Sunt zăvorât în cugetul eretic
Departe de-ntrebările lăuze
Ce mi-au născut tăcerile pe buze,
Visez amar, ghimpat și asimetric.
Cu sufletul diform de-atâtea scuze
În insectarul vieții, ca bezmetic
Mă zvârcolesc,secat de ploi, ascetic,
Păstor celest al verbelor obtuze.
Înlănțuit pe veci de coapsa morții
Ce-și plânge orb secundele din luturi
Orgasmic mă topesc în sfârcul nopții
Același brav erou adus pe scuturi.
Proscrise sunt limanurile sorții
Când își ucid trecutele-nceputuri...
sonet de Rudy Valentino
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou abstract
Există un ecou invizibil
între noi și pământ,
între noi și cer,
între noi și noi.
În fiecare zi descoperim plăceri
dar nu toate ne sunt mângâieri
unele din ele au un trecut
prevestitor de rău și bine
așa ca-n ziua cea de ieri,
când priveam viața
cu mii de încheieri.
Dar viața nu s-a terminat,
din nou aștepți ceva
ca un ecou abstract
nespus, frumos, neîntinat,
ștrengar, imaginar și numai bun
de-mpachetat cadou și dat
unui tablou bizar,
ecou de-argint - erou visat
[...] Citește tot
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trăi înseamnă a ucide un pic
viața nu e nimic altceva decât o continuă competiție
ucizi sau ești ucis. devorat sau devorator. cam ca în palatul viselor
pentru că da, chiar și visele devin victime
ridicăm piedestaluri, urcăm eroi acolo apoi îi sfărâmăm.
visele trebuie să dispară pentru a face loc altor vise
de care o să uităm sau pe care o să le ucidem
firul de iarbă moare. copacul moare trăgând toată pădurea după el
mările mor suspinând. nisipul poartă urmele valurilor
până și cuvintele mor luând toate cărțile înapoi
nu știu stele când mor, eu nu am văzut
dar răsuflarea lor îmbracă cerul noapte de noapte
și îmi arată drumul ca să nu rătăcesc prin viață
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obsesie
Obsedat de gălăgie, în neliniște trăiesc,
Mă calmez, mă enervez, nu-i normal, nu e firesc,
Am fugit de vânt și ploaie să ies dintr-un anotimp,
Am întârziat devre, e și am ajuns târziu la timp.
Am ieșit din drame, doamne, chiar și din minți mi-am ieșit,
Sun nebun, poet bolnav, psihic am înebunit,
Dorm, visez focuri și arme, și cum pierd acest război,
Simt cum mor, simt cum rezist, dar și morții sunt eroi.
poezie de Ionela Hondreac (21 iulie 2018)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepriceput...
Sunt săritor de coardă-nspre abis,
Îmi simt în coccis lovitura de solid.
Am vise sadice să mă afund în interzis,
Să mă transform în altceva, din insipid.
Doresc continu, ce mulți alții se feresc,
Sunt hărăzit, veșnic să lupt, ca un erou.
Am ținte, imposibil ș-izbutesc;
Căci am iubirea-n schimb, eternul nou.
E scrisu-o stâncă, munte, este o-ncercare?
Am oare darul să incit, să spun altfel?
Intuitiv am vise, sentimente... oarecare?
Am rima ne-nsoțind în ritm, sunt eternel?
Din litere ce știu, transmit cuvinte?
Pot ca să văd altfel, și crez și erezie?
Am 'ndeajuns suflet să te țin, îți pot fi minte?...
Și merit, să fac vers, să-ți scriu o poezie???...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
Bătrânul timp umblă hoinar,
Un veșnic erou legendar;
Zboară filele din calendar,
Suflate de-un vânt secular.
Și nu se oprește niciodată
Din goana lui spre nicăieri
Și te trezești așa, deodată
Că veșnic azi devine... ieri!
Astfel trec anii în neștire,
Să îi mai numeri n-are rost,
Ci doar să constați cu uimire
Că-n loc de este spui "a fost"...
Dar timpul în loc nu se oprește,
El de nimic n-are habar;
Fuge mereu, se tot grăbește,
De vrei să-l întorci, e-n zadar.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre eroism și visare, adresa este: