Poezii despre extratereștri și viață, pagina 2
Earth Manager
Eu pot să împușc dintr-un glock 19 cu baloane,
apoi să șterg pereții de sînge, de parcă
am fost la război și totul s-a terminat tragic.
Pot crește la balcon portocali, povestind
tuturor că am moștenit acest har de la un duh
care a murit în blocul acesta prin 1914 și
acum se distrează și el cum poate. Pot să-mi
mai dau votul o dată platformei electorale
actuale, care scârțâie la fel de serios ca salteaua
bunicii la spital și nu ar fi o problemă,
dar bunica nu vrea să moară decât cu condiția
îndeplinirii acesteia, înainte de următorul scrutin.
Pot să mănânc pelin ca și cum aș mânca curmale,
lucru absolut necesar în rețetele de purificare
extraterestre. Pot să-ți recit o Biblie-ntreagă
sau un DEX, mult mai frumos decât aș putea
să-ți spun te iubesc. La final, pot și eu,
atât de femeie, să mă-nbăt și să fiu bărbată,
pentru tata, săracul, fiindcă el nici pân' azi nu poate
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul
Nu vezi că cerul este cu tine?
îți spune "atinge-mă", dar nu mă pângări!
Este mersul cerului printre planete,
printre ființele omenești și extraterestre,
cerul te mângâie și tu nu îl vezi?
Cerul și timpul petrec împreună drumul
care duce spre infinit
și către Lumina care-l pătrunde,
cerul este pavat cu respirația ta,
cerul se joacă în zbor cu plămânii tăi,
dezmierdându-te cu un suflu terestru
și cu o energie eternă,
care se plimbă prin Universurile cerului
și printre stelele destinului, cerul se lasă pătruns de zânele Soarelui
și se mângâie unul pe altul,
spunând "ce soartă grea avem"
cu pământenii acestui Pământ destin,
ce își duc destinul sortit
de atâta trudă și viață-n derivă...
Este cerul pe care tu nu-l vezi,
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, cer senin
O, cer senin,
tu nu ești zeu,
dar poți să te cobori în noi cu-aliură înzeită
tu ești ocean fără de fund murmurând înseninări,
sau ești cineva care vrei să ne încurajezi zborurile
și să ne-nalți mai presus decât tine;
tu, pasăre albastră cu penaj înstelat,
ritmând în zbor muzica norilor,
ecran uriaș pe care zodiile ne proiectează,
glumind sau nu, umbrele viitorului,
ale ființei și neființei.- ale bucuriilor și ale suferințelor;
o, cerule senin și înalt,
iată-mă, amețesc privindu-te până la lacrimi,
amețesc de albastrul tău, de aurorele tale boreale
dansând grațios cu fluturări de draperii policrome
în care îmi scald spre purificare gândurile,
limpezindu-mi fața de lacrimi și sufletul tot -
o, cerule nesfârșit, cer nestatornic,
cu încruntări cenușii uneori,
alteori cu franjuri negre de doliu,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Balan (19 februarie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre extratereștri și viață, adresa este: