roboţi

* * *

Ce-ar fi viaţa fără amintiri?
Şi sufletul fără iubiri?
Ce-ar fi gura fără vorbiri?
Şi trupul viu fără simţ şi simţiri?
Ce-ar fi omul fără harul divin?
Un robot viu, pustiit de tot ce-i sublim.

poezie de Valeria Mahok (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

RObot

Suntem fragili,
Mii şi mii de atomi de frică
Prin molecule, gânduri se înfiripă.
Suntem aici,
Am dat un contur universului infinit,
Ce mai rămâne de definit?
Suntem oameni,
Umanizăm roboţi prin taine ascunse,
Implementăm sentimente de mult apuse.
Suntem aer, apă, carne şi sânge,
Poţi privi un robot cum plânge?

poezie de Caravasile Dragoş
Adăugat de Caravasile Dragoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă roşie

Ploi torenţiale,
refugii prin cafenele,
chipuri blazate,
cuvinte de fum.
Pe drum...
caut aiurea,
poate că astăzi
voi descoperi un sens.
Promisiuni,
aşteptări chinuitoare,
frunze căzute.
Roboţii sistemului
roşu
construiesc, zilnic,
închisori pentru spirit
şi versul
cade strivit.
Plânge toamna
indiferenza
şi teama.

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi vom zâmbi amarnic...

să-i dau esenţă vocii tale triste
mai lasă-mă o dată; nu mă laşi
să-ţi colorez în timbru mii de piste
cu patimile celor mai trufaşi

martiri ai rănii ce-mi cuprinde harul?
căzut-au ziduri, defilat-au boli
pe subteran, prin aer... chiar paharul
ţi-a fost mânjit în zecile-i de ţoli

cu praf din lumea ce-şi asumă rolul
pe-ntinderile vaste; printre roţi
vom dănţui la tâmplă cu pistolul
şi vom zâmbi amarnic... - doi roboţi

în oase, carne, sânge şi idei
am fost cândva şi suntem pentru ei

sonet de Ionuţ Popa (1 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parabola

Am înţeles că pasiunea e dăunătoare,
Că te dărâmă şi-ţi face sufletul bucăţele...
Iar dragostea...
Dragostea înseamnă pace şi împăcare!!!

Pe prima o cauţi cu înflăcărare,
Iar pe a doua o accepţi cu înţelepciune-
Dar omul e dator
Să fie găsit în cele două!

Parabola firească a celui detaşat...
Trăirile caută un sens acum!
Pentru fiecare diferit,
Dar sigur şi lăsând urme diverse...

Am înţeles că cea care trebuie trăită
Este clipa diversă
Şi nu cea planificată-
Trăire nu robotizare...

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revista revistelor (înainte de Revoluţie)

SCÂNTEIA se va stinge în curând,
ROMÂNIA LIBERĂ poartă cătuşi,
RAMURI sterpe se leagănă-n vânt,
FEMEIA alăptează păpuşi.

Tristeţea sărută CONTEMPORANUL,
FAMILIA se destramă încet,
ASTRA apune tot anul,
În ROMÂNIA LITERARĂ se-ngroapă-un poet.

CRONICA se scrie cu sânge,
VATRA are focul bolnav,
TRANSILVANIA înjură şi plânge,
LUCEAFĂRUL, mai străluce, suav.

MUNCA ne transformă în roboţi,
URZICA, mai pişcă pe furiş,
FLACĂRA se aprinde în toţi,
La ATENEU înfloreşte un afiş.

poezie de Girel Barbu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roboţi

iarna când toate câmpiile sunt albe
lupii sunt mai sălbatici ca niciodată
urletele lor despică noaptea în două
o jumătate blândă şi omenească
alta demonică şi aspră

copacii se sparg în bucăţi de sticlă
planeta sângerează în o mie de locuri
oamenii îşi smulg pielea
carnea roşie înfloreşte ca o lalea în aprilie
în ochi li se adună stele din alte galaxii
picioarele caută sprijin înspre adâncurile pământului
braţele se agaţă de stâlpii de telegraf
oraşele dispar în beznă

inimile rămân fumegând
ca nişte bucăţi de cărbuni
înspre care întind mâna
roboţii să se încălzească.

poezie de Cătălina Marincaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se apropie miezul

zilei sau nopţii unei femei
din categoria tinere pro
gramatoare it sub chei uzuale -
marile companii multi

naţionale-i oferă bruschete (?!) din flori
aproximativ naturale -

toate gesturile de mulţumire de in
gerare-ale frumoasei robot
izate pleacă parcă din inimă
şi se apropie de ecran

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robotul cu personalitate

Lumea şi-a tăiat degetele înainte de a-şi da mâna,
acum fiecare priveşte cu suspiciune tot ce se întâmplă
şi nu cedează din părerile proprii.

În ceea ce gândesc mă năpădesc amintirile de tot felul
şi nu spun că este rău sau este bine,
dar nu e ceva care deschide uşile fără cheia potrivită
şi nici oamenii nu se vor trezi din cenuşiul vieţii
mai cinstiţi decât sunt.

Peste tot bântuie mişcarea care răstoarnă obişnuitul,
viermele schimbării care roade trecutul,
grăbeşte schimbarea la faţă a viitorului imediat,
pune pe jar deprinderile împământenite
şi se filtrează esenţa într-un robot cu personalitate.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transparenta

Trece timpul,
Eu in absenta somnului,
Cant in tacere...
De vreau sa strig, nu are rost,
Nu mai am nici glas, si nici putere.

Nici stele nu mai sunt,
Nici luna-n noapte asta nu zambeste,
Tot in jurul meu a adormit
Decat in mine absenta somnului traieste.

Simt cum trece timpul...
Ma simt ca un robot...
Limitat de timp,
Dependent de tot.

poezie de Anna Panovici
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!