Poezii despre roboți
51 de poezii despre roboți.
* * *
Ce-ar fi viața fără amintiri?
Și sufletul fără iubiri?
Ce-ar fi gura fără vorbiri?
Și trupul viu fără simț și simțiri?
Ce-ar fi omul fără harul divin?
Un robot viu, pustiit de tot ce-i sublim.
poezie de Valeria Mahok (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă roșie
Ploi torențiale,
refugii prin cafenele,
chipuri blazate,
cuvinte de fum.
Pe drum...
caut aiurea,
poate că astăzi
voi descoperi un sens.
Promisiuni,
așteptări chinuitoare,
frunze căzute.
Roboții sistemului
roșu
construiesc, zilnic,
închisori pentru spirit
și versul
cade strivit.
Plânge toamna
indiferenza
și teama.
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parabola
Am înțeles că pasiunea e dăunătoare,
Că te dărâmă și-ți face sufletul bucățele...
Iar dragostea...
Dragostea înseamnă pace și împăcare!!!
Pe prima o cauți cu înflăcărare,
Iar pe a doua o accepți cu înțelepciune-
Dar omul e dator
Să fie găsit în cele două!
Parabola firească a celui detașat...
Trăirile caută un sens acum!
Pentru fiecare diferit,
Dar sigur și lăsând urme diverse...
Am înțeles că cea care trebuie trăită
Este clipa diversă
Și nu cea planificată-
Trăire nu robotizare...
poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și vom zâmbi amarnic...
să-i dau esență vocii tale triste
mai lasă-mă o dată; nu mă lași
să-ți colorez în timbru mii de piste
cu patimile celor mai trufași
martiri ai rănii ce-mi cuprinde harul?
căzut-au ziduri, defilat-au boli
pe subteran, prin aer... chiar paharul
ți-a fost mânjit în zecile-i de țoli
cu praf din lumea ce-și asumă rolul
pe-ntinderile vaste; printre roți
vom dănțui la tâmplă cu pistolul
și vom zâmbi amarnic... - doi roboți
în oase, carne, sânge și idei
am fost cândva și suntem pentru ei
sonet de Ionuț Popa (1 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 9 aprilie 2017.
Cartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Revista revistelor (înainte de Revoluție)
SCÂNTEIA se va stinge în curând,
ROMÂNIA LIBERĂ poartă cătuși,
RAMURI sterpe se leagănă-n vânt,
FEMEIA alăptează păpuși.
Tristețea sărută CONTEMPORANUL,
FAMILIA se destramă încet,
ASTRA apune tot anul,
În ROMÂNIA LITERARĂ se-ngroapă-un poet.
CRONICA se scrie cu sânge,
VATRA are focul bolnav,
TRANSILVANIA înjură și plânge,
LUCEAFĂRUL, mai străluce, suav.
MUNCA ne transformă în roboți,
URZICA, mai pișcă pe furiș,
FLACĂRA se aprinde în toți,
La ATENEU înflorește un afiș.
poezie de Girel Barbu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se apropie miezul
zilei sau nopții unei femei
din categoria tinere pro
gramatoare it sub chei uzuale -
marile companii multi
naționale-i oferă bruschete (?!) din flori
aproximativ naturale -
toate gesturile de mulțumire de in
gerare-ale frumoasei robot
izate pleacă parcă din inimă
și se apropie de ecran
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transparenta
Trece timpul,
Eu in absenta somnului,
Cant in tacere...
De vreau sa strig, nu are rost,
Nu mai am nici glas, si nici putere.
Nici stele nu mai sunt,
Nici luna-n noapte asta nu zambeste,
Tot in jurul meu a adormit
Decat in mine absenta somnului traieste.
Simt cum trece timpul...
Ma simt ca un robot...
Limitat de timp,
Dependent de tot.
poezie de Anna Panovici
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certitudine
privesc în jos apa cea lină
privesc spre cer albastru sus
pulsează-n jurul meu lumină
mă simt departe de apus
cu bucurie trăiesc clipa
ce Dumnezeu mi-a dăruit
și nu-mi permit să fac risipă
neîmplinind ce mi-am dorit
cu certitudinea-n privire
că sunt... exist... și incă pot...
deschid în cartea vieții file
alung ideea de robot...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roțile
La bustul meu și-or da onorul
Toți câinii sănătoși, colunii și cocorul,
Am scris și nu știu pentru cine, pentru ce.
Poate că Domnul mă va lumina "perche".
Dar bucuria slovei o-nțeleg poeții,
Poți râde de ai minte ca bureții,
Un om îngheață-n șanț, în ger,
Parcă-i o pasăre ce a căzut din cer.
Mai suntem noi oameni sau roboți?
Am inventat noi roata? Astăzi suntem roți.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai roboți să fim
Dacă am ajuns să plătim
Cu roboți să vorbim!
Oare ce noi dorim
Nu cumva ca ei să fim?
Fără vreun sentiment
Părând sufletul galant
Cu răspuns elegant
Nemuririi pentru talant..
Fără milă la sânge
La copilul ce plânge
Cunjurat de vulturi
Nepăsării-n deserturi..
Bătrâneții în azile
Conserve vouă utile!
De ascuns erorile
Sistemului cu roțile
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre roboți, adresa este:
