Poezii despre ezitare și gânduri, pagina 2
Parfumul unei doamne
Zăvorât de doruri în parcul cu castani,
O sticluță de parfum în treacăt am zărit.
Feminină mireasmă cu iz dulceag-amărui,
Îmi pari a fi obiectul eteric,
Al unei eve din acest oraș pierdut.
Cu vagi ezitări și înroditoare pasiuni,
I-am făcut loc acestui păcat în buzunarul de la palton.
Spre casa fără suflet pășeam monoton,
Urmat și curmat de dorul amoros.
Gândurile roiau nestăpânite la deținătoarea lui,
La vocea neștiută, buzele necunoscute și amanții infideli...
Mirosul enigmatic imprimat pe pielea ei...
Eu visam o femeie elegantă, cu dres subțire și pantofi sângerii,
Dar văduvia nu-mi iartă poftele haine,
Și singurătatea mea vrea o alinare prin iubire.
Am fost mereu cu gândul la o femeie,
Dar viața m-a lăsat doar cu o fantezie și sfânta amintire...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem
Am cugetat la ce-ai fost tu:
O rimă, muzică sau grijă...
Un râu spumos etern curgând
Cu paradise și inferne,
Sau poate un tren așteptând
După o lungă drumeție,
În gara lui ajuns să fie,
Plecat fiind mai de demult;
Din meditația-mi finală
Un trist deznodământ umbrește
O revelație reală
Și fragezimea undelor niciodată șterse...
M-am întrebat la ce visai
Mai mult decât te-ai fi-ntrebat,
Să sting durerea ce aveai
Eu fermă, iar tu... ezitant...
În gândul tău poate să crească
Prejudecăți îmbietoare,
Poate reproșuri, sau invidii...
Dar inutil... și ce ratare!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pășim spre țintă
Pășim spre țintă-ncrezători
Poteca, da, este pietroasă
Vedem și spini, vedem și flori
Dar știm că Tatălui îi pasă.
Fiind copiii Lui iubiți
E-un adevăr ce ne susține
Iar de suntem de val izbiți
Bine-nțeles, El intervine.
Pășim s-ajungem la Liman
C-al nostru cort nu e-n pustie
Putem învinge pe dușman
Doar cu o sfântă strategie.
Un crez format în încercări
Ne e imbold și călăuză
Nicicând nu vrem manifestări
Înfășurate în vreo scuză.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (19 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Love café"
Pupila excitată în rondul buzei se prelinge
pe labirintul mărunțit, de bob printre arome arse în grunj de-un brun închis
și umed încă,
să deslușească figurine în nume, cifre de un fin drog, ce-atinge
bulgăre de imagini, tom încă de necitit, nescris
nici de la amprenta apăsată în linul luciu, înfigând pelicula adâncă.
Stă în echilibrul piramidei inverse un pumn de atât de multe așteptări, pretinse, de-un siaj, un fel
de călătorie de o turmentată picătură, rătăcită de-un sorbit
tremurător de ezitant, de o fierbinte înfrigurare a dorinței să se adulmece lin, iute,
mai întâi gustată într-o spumă fină, caramel,
în haloul de un abur clar, subțire, aproape intuit,
ce lasă, toate, un parfum răstălmăcit în crez, credințele atât visate, vrute...
în timp ce gândul zboară, dus printre fotolii, la măsuța de la "Love café", frântă... minute.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Campus
beau cafea cu diminețile rostogolindu-se în cearșafuri și nu am nicio ezitare să îți plantez arbori în iris
dincolo de fereastra dublă caii pur sânge vomită zăpadă iar tu îți piepteni muțeniile ca un robot ce nu a învățat râsul oamenilor
vezi imensități de gânduri zânatice?
adu-mi! strig cu pieptul deschis încât îmi poți pipăi plămânii atrofiați
adu-mi largul și strâmtul! fă-mă să simt creșterea și descreșterea sâmburelui de cais
universul gonflabil pe care îl poți plia ca pe o umbrelă cu spițe uzate
știu cât din timp l-am înfipt în autostradă ceasurile cu aromă de năut
pasagerii beau cafele prea scurte liniile vieții de campus s-au subțiat și iată zac eu peste mine sticlete ce fluieră aiuritor de subțire cu dosarele morților antologice sub cap
scriitor cu fâșii de carne ascunse sub unghii care sigur deschide poarta cu unul dintre omoplați
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Poem boltit
Câte petale curg,
în urma mea pierdută,
Ezit și fac un pas,
'napoia a ce simt,
Dar vântul îmi răsfiră,
cu mâna-i nevăzută,
Frenetic vălmășag
pe-acordul lui boltit.
Se zbate poala mea-n,
regatul, de mătase
Îmi înfășoară glezna
c-o voce de furtună,
Mă-mprăștie fiorul
prin valuri de angoase
Când haosul dorinței
în piept mi se răzbună.
În zvîrcolirea clipei
și-n unda ei rebelă,
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă clipă
Spre clipa care vine privești nedumerit:
cum aș putea-o umple, în chip desăvârșit?
Și unde-i muza care, șoptindu-mi la ureche,
tăcut să-mi amintească istoria străveche,
Să pot din ea desprinde învățături uitate,
să pot citi în gânduri ce-n lume-s aruncate
din timpuri neștiute, ce-așteaptă de când lumea
să poți a le transcende, să aibă loc minunea,
Să deslușești chemarea ce veșnic te atrage,
în clipa fermecată să poți a te retrage,
să sorbi înțelepciunea ce știe să te-ajute
să poți parcurge drumul, pe căi nestrăbătute.
Să-ți împlinești destinul, ursit dintotdeauna
să poți a te cunoaște, să poți purta cununa
cândva încredințată doar ție, ce te-așteaptă
în clipa nesfârșită, când cel umil o poartă...
[...] Citește tot
poezie de Elena Liliana Popescu din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petru
Isus, Cuvântul întrupat,
În lume la noi a venit.
Era divin, adevărat,
Dar pentru mine S-a smerit.
Pe mulți din lume i-a chemat,
Le-a zis să vină și să vadă
Cum viață nouă le va da
La cei ce-n El vor vrea să creadă.
Și Simon L-a urmat pe El,
Crezând că El este Hristos.
Și-a fost schimbat de Dumnezeu
Și din păcat a fost el scos.
De-atunci el nu mai este Simon,
Ci Petru este el acum,
Iar viața lui este lumină
Trecutul lui deja e scrum.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Blajinschi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certitudine
vei pleca
o dată pentru totdeauna
oricât de stupidă de absurdă sau nepotrivită (cu relativitatea umană)
ar putea părea formularea aceasta
o să se deschidă o fântână... una adâncă-adâncă
sau o carte... cu sumarul rearanjat
[cine știe dacă nu în complicitate cu noi?!]
și tu o să te arunci
în pardesiul Fantôme cu cicatrice ample
ca și cum niciodată n-ai fi existat
în urma ta o să se facă vârtej
o să stau departe amintindu-mi cuvintele spuse de Bunica
de fapt o să mă așez la distanță rezonabilă
cum ar fi de pildă depărtarea aceea
instituită de un poem
o vreme îmi voi omorî timpul
lipindu-mi curele sau gânduri desprinse
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu însămi sunt viață, viața trăind
Un pur Sânge Arab prin deșertul arid,
un căluț de mare încastrat în nisip,
o zi ploioasă cu soare-n arhetip,
un mandarin japonez
și-o narcisă galbenă prinsă-n valsul vienez...
Sub cerul flămând, o rândunică singurică dansând,
maci-străjeri pe marginea drumului sângerând,
biserici cu mâinile înălțate spre cer,
un motan pe acoperiș și-un pat îmbrăcat în mister...
Un zâmbet strălucitor pe chipul unui trecător,
sunetul sacadat al ploii și-o lumină diamantină-n rozalii,
flori albe din atimemorii și haine negre-n funeralii,
cântatul cocoșului la nașterea zorilor,
un curcubeu râzând peste verdeața zidurilor...
*
Milioane de forme, culori, parfumuri și gusturi
mă cuprind ducându-mă-n centrul vieții,
în cercul perfect, parfumat de regina-nopții
unde-ntunericul se stinge în pragul dimineții
zburând printre imagini de vise,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ezitare și gânduri, adresa este: