Poezii despre fățărnicie și suflet, pagina 2
Sfat la o răscruce
Prietenul meu tânăr, pleci acum...
S-atâtea căi în fața ta deschise
Spre ținte reci, concrete or spre vise,
Cu piedici sau încurcături - duium!
Te înzestrez cu-aceste legi nescrise:
Restriști, dureri vei înfrunta pe drum,
Dar tu să nu le-mpărtășești nicicum
Cuiva; în suflet să le porți închise!
La bucurie doar, poftește lume,
La chef, la sărbători lansează glume,
Când toți în jurul tău sunt fericiți
Păstrând necazul numai pentru tine
Renume dobândești ca om de bine,
Lipsit pe veci de-amicii... ipocriți!
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poza statului
Statul, bădăran și nesimțit,
Își bate joc de poporul sărăcit,
O fi el o națiune,
Dar merită o moțiune
E un paravan abstract
Care nu intră cu poporul în contact,
Îi protejează cu prioritate pe golani,
Uitând de vârstnici și de veterani,
Cocoloșind pe devalizavi și pe escroci,
Pe mitocani, mârlani și dobitoci,
Unii numiți onorabil demnitari de stat,
Un fenomen bizar și neevoluat,
În suflet sunt atât de găunoși,
Fiind infestați cu viruși periculoși,
Parlamentul are demagogi vestiți,
Mincinoși, duplicitari, cu titluri învestiți.
pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am obosit...
Îmi puneți piedici, inventați povești,
Crezând că am să mă opresc,
Am steaua mea, vă spun pentru a ști
Și-n viață am să izbutesc.
Nu vă cer să mă apreciați, nu-mi pasă
De fițele și figurile voastre de aristocrați,
De părerea voastră mediocră și răutăcioasă,
Din partea mea, rămâneți aceiași încuiați.
Terminați cu critica, cu răutatea și prostia,
Cu acuzele, indolența, inferioritatea și ipocrizia,
Am obosit să v-ascult cum urlați din noroi,
Am obosit să mă uit în jos când vorbesc cu voi.
Fac tot ce îmi tresaltă sufletul de bucurie,
Lupt să îi fac pe semenii mei fericiți,
Știți cum arată zâmbetul unui copil trăit în sărăcie?
N-aveți de unde, căci sunteți prea zgârciți.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Trăiți !
Trăiți cât mai frumos, cât mai curat,
Că de murit, nu e nici o scofală,
Aici ești om sau nu, ești onorat,
Ostracizat, cu fală, fără fală...
Trăiți în așa fel încât oricine
Să aibă-n voi doar un frumos exemplu,
Nu ține de ceilalți, de tine ține!
De nu ești drept, degeaba mergi la templu...
Trăiți cu dragoste de oameni, empatie,
Fiți săritori, politicoși, galanți,
Nu vă lăsați cuprinși de apatie,
Și nu vă numărați printre perdanți!
Trăiți cu fapte care dovedesc credință
( Credința fără fapte este moartă )
Nu vă lăsați cuprinși de neputință!
Sunt prea mulți care lanțuri grele poartă...
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (26 octombrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii sărmani
De ce în suflete avem atâta răutate
Și mame ce au sufletele blestemate
Care dau viață la copii
Apoi îi lasă ai nimănui
Nu au nici suflet, nici conștiință
Acei ce condamnă doar la suferință
Nu se gandesc la legea omenească
Copilul l-au făcut că să trăiască
E tot mai plin pământul de orfani
Copii abandonați, sărmani
Femei lipsite de omenie și iubire
Copii fara copilărie
Prin plâns își strigă al său dor
Sunt prea firavi sa ceară ajutor
Sunt tot mai mulți copii îndurerați
Prin gări și prin spitale abandonați
Sunt tot mai mulți copii lipsiti de mângâiere
Ce poartă în suflete poveri grele
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În scăldătoarea cu miresme
În scăldătoarea cu miresme
ursitoarele mi-au pus bani și flori,
m-au lăsat să respir aburul apei calde,
viitorul să capete-n trup, un nume
la fel cu cel de la botez.
Am crescut cu fiecare clipă fără să respect niciun canon,
am devenit o ființă cu judecată liberă
lăsată-n drum cu Dumnezeul propriu,
l-am străbătut alături de oameni prefăcuți,
plini de nepăsare.
Nici eu nu m-am bucurat de ei
mai mult m-am ascuns sub piele
de unde am ieșit târziu
îmbărbătat de voință
cu gânduri de mărire.
Din parcursul trecut
îmi extrag izvorul fântânii din suflet,
trec peste fiecare obstacol
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!
Din foc divin și amestec din tina cea imundă;
Protee fără nume, ce logica dezminți
Deșartă sau prea rece, sau clocot de dorinți!
Sub vraja frumuseții, ori dulcea ta zâmbire,
Ascunzi tu suferință, rușine, sau iubire?
În clara ta privire, de visuri încântată,
Pot eu citi, femeie, de vei fi plâns vreodată?
Ah, ce perverși ai ochii, surâsul nu-i timid
Sub fardul ce sclipește s-ascunde mai nimic,
Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare,
Defectele, și-n taină, porniri spre desfrânare!
La tine totul este spoială sau mascat:
Ținuta, vorba, fața și glasul afectat
Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunți cu viu răspăr:
Minciuna pentru tine e unic adevăr!
Fațadă-i tot la tine și prefăcătorie
Și chiar a ta știință e doar cochetărie.
Spre a trona mai bine, voind să ne uimească,
Și-ndeosebi să placă! E vanitatea-ți dragă!
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există o artă a tăcerii, dar...
trăirile nu pot fi niciodată false.
Viața a devenit un fel de bal-mascat;
mai multe măști decât chipuri
prin smârcurile acestei lumi grăbite.
În practica alchimiștilor moderni,
un fel de panaceu paradoxal,
o formă de metabolism bazal.
Oamenii fac eforturi să pară fericiți.
Eu cred că-i molipsește clipa cu mici bucurii,
de multe ori, nesperate,
un fel de machiaj temporar.
În sălașul duplicității,
se structurează tristețea.
Trădând mâhnirea sufletului,
lumina ochilor se bâlbâie.
Pricină de amăgire,
mâna de ajutor a gândului e prea puțin.
Trăirile nu pot fi niciodată false:
e greu să tăinuiești dezamăgirea,
cum la fel de greu, să mimezi fericirea!
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Skandenberg
jucam skandenberg
atacai cu mânuța ta
cât un picior de broască
mă prefăceam că depun mari eforturi
și tu te bucurai
te lăsam să mă aduci în situații disperate
apoi te aduceam pe tine până aproape de
atingerea mesei
într-un final te lăsam să câștigi
jubilai ca un copil
îți sclipeau ochii de fericire
băteai din palme
și te considerai mai tare
ipocrită mică
deși știai că n-a fost
o luptă cinstită
mai târziu au trecut la masă
sufletele noastre
am crezut că e tot o joacă dar
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visând într-o lume diferită
Uneori suntem un pic naivi
trăim într-o lume imaginară,
care pictează cum copiii sunt neajutorați,
pentru că ei nu cunosc ipocrizia
și nu au scuturi pentru a se proteja.
Ei sunt sensibili, vulnerabili,
visând într-o lume diferită,
liberă, afară din această cutie.
Fără prejudecăți,
fără nebunia celor mari.
Uneori sunt atât de fragili
de ți se rupe inima într-o mie de bucăți.
Copiii au mult de învățat,
cum trebuie să repare
tot ce alții au distrus fără milă.
Adunați-vă și de fiecare dată când se vor gândi
rămâne o cicatrice în plus, în suflet.
Asta îi face să fie mai prețioși și mai puternici,
ușor determinați pentru a face dreptate,
într-o lume atât de imperfectă.
poezie de Eugenia Calancea (10 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fățărnicie și suflet, adresa este: