Poezii despre femei și speologie, pagina 2
Natură moartă cu gardenii
Zorii de cenușă, prundul unei lacrimi
umbria odăii, precista cu crini
noaptea de iubire cade-n agonie
fară ea, femeie, devenim străini
peștera ferestrei luminează straniu
tremură-n leșie părul tău bogat
soarele își pune purpura de zdrențe
rege fără țară, imoral prelat
Parc-ar fi de ceară mîna ta frumoasă
pîlpîind la focul unui mic rubin
țipă trist cocoșii, înălbind mesteceni
zgomotoși zidarii dimineții vin
eu rămîn de pază, tu te pierzi în lume
jur că fără tine parcă-s mai sărac
ne-am iubit eroic, dar puteam mai bine
să nu ne cunoaștem vreme de un veac
Și cu toate astea, cerul gurii mele
fulgerat de patimi și de fragi era
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grăbindu-mă
Grăbindu-mă adânc
Să te patrund,
Pe iarba crudă
Ca o sărbătoare,
Iubito, am pierdut
Și nu confund,
Ceva alunecos și dur,
Ca o-ntâmplare.
L-am căutat
Acoperit cu tine,
Cu mâinile-n contur
Pe trup de foc.
Pe tălpile de rouă
Încă pline,
Pe sânii tari
De patimi și noroc.
Speram pe buze
Să-l găsesc în noapte
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grăbindu-mă
Grăbindu-mă adânc
Să te pătrund,
Pe iarba crudă
Ca o sărbătoare,
Iubito, am pierdut
Și nu confund,
Ceva alunecos și dur,
Ca o-ntâmplare.
L-am căutat
Acoperit cu tine,
Cu mâinile-n contur,
Pe trup de foc.
Pe tălpile de rouă
Încă pline,
Pe sânii tari
De patimi și noroc.
Speram pe buze
Să-l găsesc în noapte
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere dezlănțuită
Acum își împlinea poetul visul lui de tăcere universală
strânsese în dinți virtutea peșterilor mute
ca o glandă o grefase în laringele vorbăreților
iar a doua zi orașul se zvârcolea ca pompeiul sub lavă
tăcerea se întindea pretutindeni, nemiloasă, distrugătoare
o femeie a dat să râdă și gura i s-a umplut cu vată
neauzite se îvârteau plăcile de patefon sub acul giafragmei
buzele se deschideau în gol,
nicio vorbă n-a mai putut fi rostită,
dezastru total, iremediabil,
din beregăți tăcerea cobora în oase,
nemaiavând niciun rost, urechile se desprindeau veștede
de pe cap
pe străzi câinii le înșfăcau lacomi de prin
șanțuri
înspăimântați polițiștii izbeau în tobe în
tinichele
unii scoși mdin fire
spărgeau geamurile cu pumnul,
dar niciun sunet n-a mai putut fi stors din materie
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contractarea minții
Omul face un gest nedemn și periculos, iese din peșteră
Din osul masiv al unui mamut cioplește-un târnăcop isteț
Și-i arde una în țeastă semenului să vadă cum merge unealta
Îi ia femeia și porția de carne, ăsta e curat progres
Își aprinde o țigară de la un trăsnet căzut din ceruri
Mulțumește prietenului de sus pentru foc
Coloana infinitului se dilată iluminist și renascentist
Apoi se contractă în holocaust și inchiziție
Îmbracă costume englezești, cravată de mătase
Mănâncă carne crudă se gândește numai la prostii
E omul crescut altoi din omul din peșteră
Coborât din pom stă drept cu picioarele pe pământ
Găsește din evoluție un patefon cântând ambrozie
E curios din fire, cercetează, nu înțelege, se enervează
Își ia vechea unealtă și-l crapă de căpățâna încăpățânată
Ne cheamă peștera cu glas dulce de mamă
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Școlară
La ora de Geografie,
Demult, când eram școlari,
Învățam pe rând de toate,
Câmpii, dealuri, munții mari.
Învățam de lacuri, râuri
Și de Dunărea bătrână.
Aveam "Geogra" Marți și Vineri
După ora de Română.
Eram toți prezenți la ore,
Nimeni nu era absent.
Profesoara era nouă
Și era cam exigentă
Și de cum intra în clasă,
Rând pe rând ne asculta.
Aveam voie cu ATLASUL
Și să folosim hartà.
De știam era drăguță,
De nu?-ne sancționa
Și ne dădea note proaste
Ce ne stricau media.
[...] Citește tot
poezie de Nicu Vălean
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vacanța mare!
Dintre anii mei de școală
Alegând la întâmplare,
Mi-a plăcut, fără-ndoială,
Cel mai mult... vacanța mare!
Nu aveam clipe s-aud,
De citit, de studiat,
Ori vreuna să asud
C-aș fi prins la copiat,
Cărțile, de le-atingeam,
Fin, cu deștele, un pic,
Se-ntâmpla când mă-ncingeam
La vreun poker sau șeptic...
Uitam zile ce-am chiulit
De la ore de povești,
Și de șuturi ce-am primit
După meciuri pe Giulești,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vinovăție fără vină
Eu te iubesc, femeie - epocă glacială
Departe, rece, a tutror, străină
Și nebunia-mi cânt, în versuri, cu sfială
Și-ți cânt vinovăția ce n-are nici o vină...
Eu te iubesc, femeie a primului meu foc
Păzit cu strășnicie în peșteri mohorâte
Te mai iubesc, femeie a mutului noroc
Ce l-ai adus iubindu-mă - știindu-te iubită...
Eu te iubesc, femeie a veacului de bronz
A primelor războaie purtate pentru tine
A primului colac de grâu râșnit din orz
Și-a primului lătrat neîmblânzit de câine...
Eu te iubesc, femeie a tristelor milenii
Pentru neprihănirea jertfitului Hristos
Și pentru modestia de-a-mi naște numai genii
Când parcă, iată, parcă... când gata, nu mai pot...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (23 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ludmila
Iar un drum, iar o amintire
trec peste ele nu mă uit înapoi
simt orașul cu oamenii lui indiferenți
ca pe un vânt la marginea cerului,
și umbra turnului cu ceas
căzută ca o taină imperfectă
în cercul strâmb al singurătății.
Totul se schimbă
voi pleca în parcuri cu alei drepte
cu oameni mulți dezinteresați
care vor lăsa în întuneric copacii
și teama va sta cu mine pe bancă,
ca o toamnă târzie așteptând
lumina sclipind în ochii femeii singure.
Am fost în noapte mirat
de umbra mea frumoasă
pe peretele galben al camerei
lânga alte umbre statice de obiecte,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 octombrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neanderthal (3)
Bărbatul ei nu mai era
Nici prost, nici bleg, cum îl știa,
Și, chiar atunci când încerca
Pe plac să-i facă, ea vedea
Că nu-i deloc atent la ea,
Iar mintea-i e... altundeva.
Și s-a gândit, s-a perpelit,
Dar, iată, ziua a sosit
-eu nu știu cine-a ciripit-
Când o idee i-a venit
Și cerului i-a mulțumit
Că ruga i-a-mplinit.
S-a dus și-a reușit, cumva,
Ca sapiensa blondă, rea
De muscă sau de altceva,
Să fie de acord cu ea
Că sigur-sigur, i-ar plăcea
Cu amândoi alăturea.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre femei și speologie, adresa este: