Poezii despre fete şi suflet, pagina 2

Scanteia

E mare durerea-n Scanteia... chiar foarte
Atatia copii au pierit
E umbra in gara si suflu de moarte
Si suflete noi de primit.

Parintii la fata si ganduri sunt ura
Nu-i vorba de bine s-aduca
In ochi bucurie si-n suflet caldura
Si-un plans chinuit ii apuca.

Un numar ce frica asterne pe sine
A tulburat o natiune
Si-aduce si doliul o data cu sine
Dar lasa si loc de-o minune.

Avem treispe morti si trei in speranta
Si Doamne te rog sa impiedici
Ca ei sa se duca si pune-n balanta
O sansa in plus pentru medici.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

Fata la care privesc

E suavă, e frumoasă
fata la care privesc.
Pentru ea lipsesc de-acasă.
Ochii ei mă-înnebunesc.

C-un zâmbet, rază de soare,
sufletul, ea mi-l vrăjeşte.
Inima-i gata să zboare
după fata care creşte.

În adolescenţă, fata
e superbă, n-am ce zice.
M-am îndrăgostit şi gata.
Capul e gata să-mi pice.

Iubirea la ea mă cheamă,
atunci când o văd zâmbind.
Cu privirea mă îndeamnă
în braţe să o cuprind.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (20 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşiră macii în poiană

Roşiră macii în poiană,
Când printre ei s-a furişat,
Zâmbind sfios, o fetişcană
Cu sufletul neîntinat.
E zâna lor, fără prihană,
Veghind la efemerul pas,
Ce semn le face, a dojană
Şi gândul îl răsfrânge-n glas.
Toţi macii răsfiraţi pe-aiurea,
Ca străbătuţi de reci fiori,
Aşteaptă-n poala ei securea,
Ce curmă viaţa lor de flori.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu sufletul

Un lucru drept, rămâne drept
Aşa-i şi omul înţelept
Nu-l schimbă nici chiar băutura
Sau fetele ce au dulce gura.

Toate-s pentru el ca vântul
Şi se schimbă tot ca gândul
N-ai cum să mori crezând în vise!
Când sufletele stau aprinse.

Când nimic nu mai contează
Nici un om nu mai visează
Omenirea nu se schimbă
De-ar vorbi aceaşi limbă

Mereu cade în păcat
Cu sufletul ei s-a jucat
Şi de ce sa nu mai cadă?
Ca-n iad nu mai stă la coadă...

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema unui mugur trist

Măi mugurilor fraţii mei
V-aţi rătutit de atâta soare
Ca mine, parcă, de femei
Şi-acum vă pregătiţi de floare.

Măi fetelor, surori de vis
În drum spre şcoală chicotind
Că v-au văzut băieţii dis
De dimineaţă-mbobocind.

Măi suflete ce rudă mi-eşti
Că văd că-n timp ce-mbătrânesc,
Tu parcă tot întinereşti?
Să cad sub flori sau să-nfloresc?

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma mea

Palma mea sânul cuprinde,
Buzele... îl dezgolesc,
Degetul... coarda întinde
"Doamne", cât o mai iubesc.

Palma mea... binecuvântă,
Limba-i necuvântătoare,
Sufletul... în mine cântă,
"Doamne", câtă desfătare.

Palma mea... vise desface,
Ochii verzi... ademenesc,
Vinul în pahare... tace,
Degetele, doar, vorbesc.

Şi o fac... fără ruşine,
Nu au linişte, nici pace,
Nebunia o-ntreţine
Ritmul inimii buimace.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintindu-mi de Clopoţelul Auriu

Devastat şi bolnav – un om trecut de patruzeci de ani;
Frumoasă şi nevinovată – o fetiţă de trei ani.
Nu un băiat – dar foarte dragă:
Sentimente alinătoare – din când în când câte-un un sărut!

Apoi a venit acea zi – fost brutal smulsă de lângă mine;
Umbra sufletului ei pribegeşte pe undeva.

Iar când îmi amintesc cum, chiar înainte de-a muri,
Începuse să gângurească mici sunete, să lege cuvinte,
Îmi dau seama că legăturile de carne şi de sânge
Nu fac decât să ne pună pe umeri mari poveri
De dureri şi de regrete.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmblânzitoarea de şerpi

Goală, cu sânii la provă, se cambrează pe degetul gros, în văzul lumii: descolăcindu-se la auzul acestui gest, şerpii aţipiţi până mai adineauri ca o diademă la picioarele ei, ţâşnesc lascivi către ochii de rouă, iar fata se lasă de îndată în voia jăratecului în spirale; mulţimea bănuieşte rubine ascunse sub pielea solzoasă, iar Satan, stăpânul circului, adulmecă festinul ce se pregăteşte în adâncul gloatei; căci reptilele au şi cotropit carnea cizelată de săgeţile lor vii, şi sunt pe cale de a mistui sufletul idolului, căzut într-un leşin simbolic - cu un şuierat de viperă între buzele-i de cireaşă, pentru a consuma drăceasca apoteoză a răsucirilor.

poezie clasică de Saint-Pol-Roux din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!