Poezii despre flori și miezul zilei, pagina 2
Om in amurg
Acum sunt un om in amurg,
Fugi in muntii tai, caprioara,
Nu mai ravnesc sa-ti sarut buzele
A doua oara, a treia oara.
Acum sunt un om in amurg.
Pieri din juru-mi, viclean bancher,
N-am ce sa mai fac cu aurul tau,
Aurul n-are trecere in cer.
Fiece zi are amurg,
Fiece zi are si zori.
Toamna via e plina de struguri,
Primavara numai de flori.
Acum sunt un om in amurg,
Ora amiezii a fost dulce, dulce.
In cuibul ei din fulgi de zapada,
Luna s-a dus sa se culce.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Unde urmărește întristata liră flautul săltăreț?
În josul șesurilor vaste cu cireși înfloriți, pe malul cu sălcii plângătoare.
Doamna Casei de la Est îmbătrânește fără a avea pereche,
Soarele strălucitor în crucea amiezii, ultima lună de primăvară pe sfârșite.
Prințesa Li-yang are patrusprezece ani,
În răcoarea zilei, după Sărbătoarea Ploii, împreună cu cineva se pierde-n contemplare.
... Vino acasă, înclină-te și te rotește până la al cincilea ceas.
Două rândunele sub căpriorii acoperișului aud un oftat prelung.
poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senectute
Ceea ce se vede nu este ce pare a fi
precum acestei zile nu-i va urma alta la fel;
Bucură-te așadar, călătorule, pentru salcâmii înfloriți în anotimpul desfrunzirii,
bucură-te pentru buburuza ce se plimbă pe mâinile-ți arse, când ora se dizolvă-n păsări,
bucură-te ca și cum ai trăi zece vieți
în clipa aceasta, în amiaza aceasta
cu fluturi înhămați la sănii cerești
și nu mai plânge
și nu mai
și nu
nu...
poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină (2006)
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Când iarna se sparge
din abur te-ntrup și din
trâmbiță nouă de miere.
Burgul cel tânăr face floare
până în umăr chemându-te,
copacii te vor
fluierându-și somnul subțire
în muguri, lupii ies
din pielea mieilor
buimăciți de iarba întoarsă
și-adulmecă piatra
pe unde-ai umblat tu,
ca amiaza bătută pe muchii
de-albine...
Osana! a venit Adalbertus,
cu o ploaie de greieri victorioși
a venit.
poezie de Daniela Caurea din Adalbert Ignotus (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papillons
Vezi, uneori tristețea acestor clipe șterse
Nu-i stih s-o poată-ncinge, nici trup s-o poată lua,
Din manuscrisul nopții stă toată să se verse
Precum din vine toamna s-ar rupe și s-ar da...
Tu ești tristețea mare, ești dragostea mea pură,
Singurătate care luminii mele-i fu,
Prin lanurile vieții amiezile se fură
Și eu sunt beat de tine, sunt orb de-atâta tu...
La poarta ta e vinul mai limpede ca marea,
Când sufletul mă caută, la ce mă mai găsesc...?
Mi-e drag în tine trupul cum dragă mi-e și floarea
Acestor mâini deșarte în care mă privesc...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de crin
Pe ramul vremii când ai răsărit
Zadarnic te-ai voit neînsemnată,
Miresme ca de rai s-au răspândit
Din taina firii tale-nveșmântată.
Aduni în cupă roua de pe cer
În candelă frumos mirositoare
Și se topește gândul efemer
În zori de zi, de doru-ți, dragă floare.
În straiul pur ghicesc podoabe noi,
Dai gâzelor tain în miez de zi,
Când stau pe sânul tău și cântă-apoi
Sfioase lieduri mugurilor vii.
Pe ramul vremii iar ai înflorit
Și ți-ai deschis corola ne-ntinată,
Miresme ca de rai, fără sfârșit,
S-au răspândit din mantia-ți curată.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
O seară ruptă din rai
s-a întors dimineața în ochii florilor
ierburile privesc mirate plutitoare oglinzi
păsările cântă imnurile nopții de ploaie
văzduhul plânge numele norilor
și lumina se desprinde de lichidele alcaline
soarele bogat ca o floare de platină
îmi scapă din mâini
amiaza intră-n ochiul șarpelui
se așteaptă o seară ruptă din rai
să deschidă porțile nopții de vânt
până-mi strâng caii de pe drumurile cerului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stând pe marginea Lunii
Ascultam cerul,
stând pe marginea lunii,
în serile când gândurile îmi porniseră în lume,
eram picătură de om în inimia ta,
umbra mea fulgera
cerul în amiezi de floare,
fulger cu o mie de brațe.
Primul val adună stelele în cupola naltă
a nopții ;
Dumnezeu era stea în centrul focului,
scria cu scântei, vestindu-și soarele
de sub tălpile mele.
Fără tine eram un cerc subțire de lumină,
cu tălpile însângerate trăgeam un cântec singuratic
să pornesc timpul pe cerul răsturnat;
te aud, te privesc, nu mă vezi,
îți aud vocea tremurândă umblând
într-un cuvânt subțire de lumină:
... esc...
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (22 februarie 2009)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristeți provinciale
Tristeți de după amiezi ploioase
Și de nostalgice obsesii,
Când stai cu storurile trase
Și-aștepți să vie ora mesei.
Tristeți de străzi pustii și mute,
De ziduri vechi și cu fațade,
De edificii cunoscute
În care nu știi cine șade.
De domicilii spațioase,
cu flori la geam și cu salon,
Din care pe la ceasul șase
Auzi urlând un gramofon.
Tristeți de goarnă funerară,
Melancolii de cățeluș,
Uitat de cineva pe-afară
Să schiaune pe lângă uși.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ramona Doleanu
Cuvintele deschid porțile
E un senin cu tine-n gânduri
pe care-l împrumută și cerul,
lumina strălucitoare și caldă
acoperă cu o amiază de albine
salcâmii cu aripi de flori.
Cuvintele deschid porțile
când vreau să-ți ating sufletul
pe care ți-l pui în palme,
să-l simt cum flutură taine.
Când încep să-i deslușeasc iubirea
care-l unge cu miere
trebuie să te grăbești.
Timpul nu-și lasă clipele să odihnească
în trupul tău fragil
ce se năruie câte puțin
și odată cu el
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre flori și miezul zilei, adresa este: