Poezii despre flori și miezul zilei
poezii despre flori și miezul zilei.
Soarele din urma ploii
Ești frumoasă ca un strop de rouă
Pe corola florii unui crin,
Într-o dimineață-n care plouă,
După care cerul e senin.
Ești frumoasă ca o blândă rază
Care s-a ivit și a picat
Dintr-un soare dulce, de amiază,
Într-o zi în care a plouat.
poezie de Marius Robu (25 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extaz
O oră între-abis și umbre
la răscruci de veac și teamă,
o oră prelungită-n slavă
mi te-a dat, ca-n vis, în seamă.
Promisă tu, în dar luată,
fii ureche și ascultă:
puternic vine foc din tine,
freamăt nou și sete multă.
Ah, bucură-te și veghează,
tu, edenică-ntrupare!
Vrăjit un munte în amiază
se apropie de-o floare.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire furată...
Îndrăgostită-i a mea vecină,
De fostul, altei vecine,
A râvnit, mulți ani de zile,
Visând cu premeditare
La iubiri năbădăioase,
Acum este ca o floare,
Ce se ascunde de lumină
Ziua în amiaza mare.
parodie de Valeria Mahok (12 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o cicoare
Pentru cine te-ai gătit cu atâtea petale?
Cui îi surâzi din zori
Până-n seară? Vântul și-a pus sandale
De raze de soare.
Dar ochii tăi nu se miră, sunt flori.
Brațele din mâneci scăpate
Le-nalți către creștet și ard.
Te prăfuie carul amiezii, din roate,
Și fumul de ierburi și nard.
Ci tu, ca un vis de iubire
Al pajiștii verzi,
Te legeni, surâzi în neștire
Și în tinerețea ta crudă te pierzi.
poezie clasică de Emil Giurgiuca din Poeme (1989)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Novembre
Nu-i soare nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineață nu-i amiază
Reperele zilei lipsesc nu-s zori și nici amurg.
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un comfort în membre
Nu-i umbră, nu-i lumină, nici albine nu-s, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!
poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harpa încrustată
Mă întreb de ce harpa închisă-n mine are cincizeci de strune,
Fiecare cu propria floare o încrustare a perioadelor de tinerețe.
... Înțeleptul Chuangzi visează-n amiaza mare, fermecat de fluturi,
Inima vernală a Împăratului Wang plânge într-un cuc,
Sirenelor le alunecă perlele lacrimilor în marea-albastră, luminată de lună,
Verdele câmpurilor își respiră jadul din și către soare...
Și un moment care ar fi trebuit să dăinuie veșnic
A sosit și a plecat înainte ca eu să-mi fi dat seama.
poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale-n a inimii urnă
Dimineața iubirii mele
Se-nalță pe aripi de curcubeu,
Se ascunde în inima ta
Să aibă vibrații mereu.
Amiaza iubirii se-nalță în cer
Pe raze ce-atârnă din soare,
Tu-mi aduni umbra în roua
Ochilor descântați de o floare.
Acum, înserarea iubirii
Șterge luna din elipsa nocturnă,
Tu vrei dimineți și amiezi -
Petale - n a inimii urnă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnul cercului
într-un loc
pământul
aerul
apa
și amiaza...
nimic dintre toate
lucrurile acestea
nu-mi aparțin
și totuși
ele fac parte din mine
(ca nisipul din mare
zborul din înalt
culoarea din lut
și albul din floare)
dincolo de toate
doar semnul cercului
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cenușa din urmă
Dimineața iubirii mele
Se-nalță pe aripi de curcubeu,
Se ascunde în inima ta
Să aibă vibrații mereu.
Amiaza iubirii se-nalță în cer
Pe raze ce-atârnă din soare,
Tu-mi aduni umbra în roua
Ochilor descântați de o floare.
Acum, înserarea iubirii
Șterge luna din elipsa nocturnă,
Tu vrei dimineți și amiezi,...
Cenușă-s din toate-ntr-o urmă!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire
Mintea uită o mie de lucruri, bune sau fărădelegi,
De pildă, aniversarea unor războaie sau moartea unor regi,
Își amintește-n schimb o clipă de perisabilă fericire
"Era pe la amiezi, lângă clopotnița din sat, înaltă și subțire..."
Sau "într-o noapte cu lună plină, în luna mai,
Când un vânt rece bătea prin lanul de grâu bălai
Încrețind obrajii pârâiașului de dincolo de drum,
Poposind aici și-a descărcat povara de parfum,
Aromele de pin... scuturând, indolent și leneș,
Două dintre micile petale-ale unei flori de măceș".
poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre flori și miezul zilei, adresa este: