Poezii despre fluvii și suflet, pagina 2
India
călătorie în țara
amintirilor sacre
unde trec
peste fluvii sau neînțelegând
peste pustiul sufletesc
din cărțile lor sfinte
voi privi apusuri
și praful ridicat de pașii elefanților
de pe țărmuri
și copaci cu zeci de glasuri cântătoare
voi filma înțelepți
muritori de foame
hrăniți cu durere
leneși pentru odihna sufletului
și tăcuți
în singurătatea lumii
între pereți din trestii
[...] Citește tot
poezie de Cornel Mărginean
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filozofia dragostei
Fântânile se întâlnesc în fluvii
Iar fluviile se-amestecă în mări,
Vânturile cerului se-întrepătund, zglobii,
Cu dulci emoții în toate cele patru zări;
Nimeni în lumea largă nu-i ne'nsoțit;
Toate lucrurile prin legile divine
Se-întâlnesc într-un singur suflet, spirit.
Și, atunci, de ce nu și eu cu tine?
Uite, munții sărută-a cerului covată,
Iar valurile unul de-altul se agață;
Nici surata floare nu va fi iertată,
Dacă-și jignește fratele și nu-l răsfață;
Lumina soarelui pământu-îmbrățișează,
Iar raza lunii sărută mări saline:
Totuși, toate-acestea cât valoarează,
Dacă tu nu mă săruți pe mine?
poezie clasică de P.B. Shelley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc nebun
Se-ntâmplă ca în memorie
să capeți aură stranie,
trup de plumb încătușat.
Semnele zilei le adun
cu migală
lângă melcul încifrat.
Veșmânt străin,
odisee a tristeții
Sufletul acesta
a îmbătrânit timpuriu
lângă fluviul mereu răzvrătit.
Zilnic, eliberându-ne
dintr-o taină adâncă
ne absoarbe-n alunecare
jocul nebun
al refuzului.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concluzia eternului freamăt sufletesc
vreau să vomit viața
să ajung în abis
călărind scroafa universului
în timp ce idolatrizez păcatul
Adam și Eva au fost fericiți
eu înot printre stele
mi-am vopsit degetele de la picioare
geometria e o minciună
formele neregulate alcătuiesc corpuri dezbrăcate
n-am nevoie de alcool ca să debitez cuvinte
și ca sa mă droghez cu parfum
lacurile sunt sarmale fluviale
am o criză de spasme
au! au!
mă doare splina
splina din suflet
sufletul păcătos
[...] Citește tot
poezie de Diana Senare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firescul
Doar așa am simțit că s-au deschis canalele de navigat pe fluviul credinței în verde,
prin îmbrățișarea frunzelor însetate de lumină.
Era singura cale de cufundare a sufletului în aerul înmiresmat de înfloriri.
Veneau dăruirile eului în graba cuprinderii de intimitatea foșnetelor.
De o mână, mă trăgeau în adâncuri nesațiul respirațiilor,
de alta, mă zvârlea la pragul dintre anotimpuri variația gradelor
M-am înfășurat în scoarța brăzdată de vremuri,
să ricoșeze în pustiu iuțimea aprinderii.
Cu cât creștea temperatura, cu atât mai puternic se înfigeau în crăpături sulițe albe,
clătintând din temelii lumina și întunericul.
Între ramuri, dincolo de coajă, trunchiul păstrează în renașteri rodul vieții.
Lăuntrul primește în tăcere firescul. (Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (25 aprilie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem pentru iubire
mreaja de păcate din ochii tăi tufe
de liliac verde
cu buza otrăvită de pasiune și lacrimă
curgând
sete nestinsă de neant, imagine
desenată-n prăpastie
sabie îmbibată-n sânge ca-ntr-o carte
deschisă spre cer
Iubire ești ca o femeie vie în trupul unui fluviu
dezbrăcată de fluturi și întoarsă-ntr-o lacrimă
pierderea ta de la finele lumii ar fi un fulger
aruncat de-a lungul lumânărilor
aflate pe nisipul bisericii morții
Iubire-nufăr de porțelan sărutat de bătăile inimii
lăsându-mă atinsă de adierea buzei tale
sunt suflet viu în trup de foc
și mă întrb:
- pentru cine se naște iubirea?
- Pentru OAMENI!
poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se deschide
ca să se închidă
din nou fără baghetă
stăpâna fluviilor fosforescente
dă munților râpe în poziții indecente
e vagaboanda apusului meu
de soare întârziat în taverne negre
mizere cum sunt sufletele noastre
adorm fredonând în calda-nfiorare
mă face să mă simt un smochin uscat
m-aș urca pe un soclu
de bazalt azvârlit în mare
se deschide în gesturi autoritare
și-mi poruncește să mă ascund
în brațele cu lună plină
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erotica (VII)
Ești culmea, măi femeie,
cu mersul de gazelă
pășești prin lumea noastră
dând rost la toate, clar,
din sute de condeie
te-mbracă în dantelă
poeții-ntr-o orchestră
cu fluvii de nectar...
Ești culmea, măi femeie,
cum te fixezi în cuget
și, de-acolo, regină,
plutești peste supuși,
că-i palat ori bordeie
aluneci până-n suflet
și ne faci viața plină,
o lume de seduși...
Ești culmea, măi femeie,
cum ne ții pe la uși...
poezie de Petre Conceatu (9 septembrie 2002)
Adăugat de Petre Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astarte
când treci cu carnea lucitoare
prin încăperea sufletului meu
o sete lactee mă doare
tăioasă
profundă
mi-e greu...
totu-i statornic
poate sunt
blasfemice ulcioare zidite în pământ
credința însă
credința nu mai este
ascund la sân o tânără poveste
și ruga ce te-ntreabă
ce răspunde
și floarea-n care voi pătrunde
cum urcă cerul scara amăruie
cu amintiri din fluviul ce se suie
și înfioară găsita rătăcire
de sânge crud
[...] Citește tot
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem prebalcanic
La apus de București
frumoasă mai ești
întinsă câmpie,
cu plopi rari
cu grâu mult
și cu dughie,
iar la șapte seara cu marele foc al asfințitului.
Frumoasă mai ești
și mult te iubesc.
Între hotarele tale mereu mă trezesc
în ovăz și trifoi
până la Ciorogârla,
în orz și porumb
până la Tântava.
Și mai departe până întâlnesc Argeșul și-l salut.
O, întinsă câmpie
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fluvii și suflet, adresa este: