Poezii despre fluvii și suflet
poezii despre fluvii și suflet.
* * *
sunt aici sus
plângându-mi singurătatea
suflet de copil uitat în trupul
unui fluviu Cânt așezată
în mijlocul focului. Fericirea
himeră ce așteaptă zorii
zilele trec și fluviul se strecoară
ca o femeie în mijlocul
unui nor de cuvinte
poezie de Diana Mihaela Zăgan, Laureata revistei Poezia la c din revista Poezia (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenire
Am primit iubirea
miilor de neamuri.
Port în sânge valul
Dunării ce, mută,
curge fără somn.
Duc în ochi grăbitul,
cenușiu oraș, ce stă
prag la fluviu.
Ca toți bunii mei,
în pumnul strâns,
ascuns, țin
sufletul naiv.
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o simplă credință
El și ea, un trup de clepsidră pe fundalul vremii:
timpul unuia curge în timpul celuilalt,
ridicând pod peste sufletele lor;
ea, măiastră ca o pasăre
înoată într-un fluviu de flacără albă.
Pieptul lui e un cântec, un cuvânt
pe care pasărea îl soarbe în zborul ei
nemărginit și liber,
într-o simplă credință
iubire.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri (iulie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o simplă credință
El și ea, un trup de clepsidră pe fundalul vremii:
timpul unuia curge în timpul celuilalt,
ridicând pod peste sufletele lor;
ea, măiastră ca o pasăre
înoată într-un fluviu de flacără albă.
Pieptul lui e un cântec, un cuvânt
pe care pasărea îl soarbe în zborul ei
nemărginit și liber,
într-o simplă credință
iubire.
poezie de Camelia Oprita din Poeții noștri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un bătrân pe malul fluviului
Nu vreau altceva decât să pot vorbi simplu,
să mi se acorde această grație.
Cântecul ni l-am încărcat de atâtea muzici
că încetul cu încetul se scufundă
și arta ne-am împodobit-o într-atât
că fața îi e roasă de zorzoane,
și trebuie să spunem puținele noastre cuvinte
pentru că mâine sufletul își înalță pânzele.
Dacă suferința este omenească, nu suntem oameni
doar pentru a suferi,
de aceea-n aceste zile cuget astfel
la marele fluviu,
acest sens care înaintează printre plante și
ierburi,
animale păscând și adăpându-se
oameni care seamănă și seceră,
și printre marile morminte și micile lăcașuri
ale morților.
poezie clasică de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Poetul
este un ochi al Universului
ce vede dincolo de porțile efemere
ale Timpului;
un fluviu de patimi
ce se revarsă cu putere
în Marea de Vieți
și, răscolindu-i adâncurile,
aduce la lumină
diamantele ascunse ale fanteziei.
El cioplește, în versuri,
vibrașiile sufletului:
le șlefuiește,
le dă un chip
si-l așază pe un soclu,
intr-o carte deschisă.
Poetul are harul Destinului:
nu speră,
[...] Citește tot
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buna Vestire
fragment
...)
Poate stelele sunt flori, numai flori,
Pe care nimeni nu le rupe,
Ori poate sunt fructe prea coapte, mustoase, gustoase
Și-așteaptă ceasul mare-al scuturării.
Poate cerul e marele fluviu albastru
Cu izvoarele-n raiul uitat,
Poate stelele-s luntrii de aur,
Poate luna e vechea corabie ce poartă,
Spre un nou Ararat,
Lumea de mâine
Care n-a gustat încă
Din arborul cunoașterii un rod,
Poate Calea Lactee
E drumul alb pe care albe
Se plimbă sufletele morților
În așteptarea noii învieri.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caporalul Aurel
pe plaiuri oltenești
femei cu carne albă
fiori reci
cu fluvii de senzații
Dunărea...
Morcovi
cartofi
varză
carne
c a r n e
CARNE
C A R N E
zăpezi
suflet destrămat cum nebuloasele cerești
în cetatea apelor iubind amarnic rătăciri
încolăciri de șarpe cu salturi nebunești
un dor cumplit - apoi otrăvuri și iubiri
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am scris cu sufletul
ne-am scris cu sufletul, iubite
în multele poeme
nemurite
va trăi și iubirea noastră
cu noi și dragostea
a existat
eu și tu nu am plecat
din iubire
doar toamnele
- nebune copile -
s-au furișat la noi în fire
și sângele nostru
ca un fluviu carmin
a urcat în esențe
de cord trufaș
ca un zbor
fecund și dureros
veghind vrăjmaș
la echinox
în ploi sinucigașe
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mesia
ațipind uneori
îmi apare în față
o hartă animată
cu toate durerile lumii
pâraie de suferință
se adună în râuri
în fluvii
și se varsă în
oceanul din sufletul meu
odată
când nu mă voi mai trezi
pe pământ
voi lua cu mine oceanul acesta
și lumea va rămâne
în urma mea
în sfârșit
fericită
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fluvii și suflet, adresa este: