Poezii despre foc și moarte, pagina 2
Pentagrama cometei
De evuri și milenii o stea citește-o Carte
Dintr-un abis feeric - cu munți, fântâni și gânduri.
Și-atât o-nduioșează cereștile avânturi,
Că se aruncă-n flăcări cu-ntregul ei departe
Și dăruiește lumii spre înviere-o moarte.
poezie de George Popa
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Când vezi ochii
ce mor după un zâmbet
aprinde-ți un foc în suflet
și luminează peștera în sunet
de culori...
de flori
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorinta
Nu mi-am dorit altceva
decât să împart
cu tine...
lacrima trandafirilor ce mor liniștiți -toamna,
zâmbetul din ochiul format de apa de ploaie,
căldura focului din inima ta
doar atât.
Tu?
Îmi ceri imposibilul... vrei totul.
poezie de Corina Berthier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pipe
Întâia zorilor răcoare,
Un clopot bate rar.
Se stinge focul. Visul moare.
S-a stins și lampa chiar.
E o mișcare-n așternut.
Suspine. Storul tras ca
Sub faldul ne de tot căzut
Ziua să nu privească.
poezie clasică de Jean Pellerin din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Leonid Dimov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
stătea cu brațele spre cer
murmurând un blestem
era o doamnă a întunericului
care slăvea moartea
și focul cel nemuritor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea morții
Semnează distrat
În cartea morții.
Cartea vieții a fost
Ridicată discret adineauri,
Și arsă cu flacără mică
În fața casei.
Cine a vrut să se uite
S-a uitat descoperindu-și capul.
Sângele s-a întins puțin pe pagină,
Îngerul îndoliat pune sugativa.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A treia carte a aerului
Vara-și are în bucurii temei,
Iar iarna plăceri la foc răscoapte.
Așa cum Dragostea și jocurile ei
Ne-ajută să traversăm o moarte.
poezie de Thomas Campion, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca lumânarea ardem cât trăim,
Ori ca țigara ce-a rămas chiștoc.
Și azi, când mor, sărutul tău de foc,
Mi-arată că ne naștem să iubim.
catren de Mihaela Banu (11 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsori...
Și ninge iar și ninge iar.
Senin, sarcastic, liniar.
Cu alb, cu dor, cu nu mai știu
Ce liniști între mort și viu...
Și ninge iar și ninge iar
Adanc, demonic, lapidar
Cu foc, cu ape, cu târziu
De timp, de spațiu, de pustiu...
poezie de Iurie Osoianu (24 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bacoviană
Pasărea de foc cu aripi de jar
E stinsă de noapte în vântul stelar.
Mormintele reci sunt cuiburi de flori,
O cruce uscată e stâlp pentru ciori.
Iarba murind înverzește cumva
În piatra crăpată. E cripta cuiva.
Sub ea e pământul, e liber să mori
Să vină iubita cu brațe de flori.
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista USR Bacău P l u m b, nr 164 - nov. 2020 (revistă fondată de George Bacovia)
Adăugat de Adi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre foc și moarte, adresa este: