Poezii despre foc și oțet, pagina 2
Nu te-am iubit
Putoareo! Urlai după mine să strâng rufele de pe culme
tocmai când jucam șeptică
și era gata să câștig.
Mereu îmi stricai bucuria,
mereu aruncai zoaie pe gură.
Te-aș fi legat cu sârmă ghimpată
du-te dracu
mormăiam în gând
apoi, cum face toporul spărturi în lemne:
-bine, bine, hai că vin!-.
Se întorsese de nu mai știu unde o zi de martie
cu iz de bălegar și narcise
tu aveai limba coclită
și părul cărunt
gâfâiai și pământul
era ca o groapă nesăpată.
Noaptea te mai găsea pe această lume, respirând,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre foc și oțet, adresa este: