Poezii despre forță și lumină, pagina 2
Balerina
Stătea ca o nălucă înspre apus de soare,
Pe malul unui lac, în alb, o siluetă
Și-n liniștea sinistră,... doar adia o boare,
Năluca se ridică și face-o piruetă,
Mișcare circulară, pe vârfuri de picioare,
În mantia rotată părea un fulg în zbor,
Purta după ureche un nufăr alb, în floare
Și energii astrale o învârteau ușor...
Cu forță și tandrețe, în salturi grațioase,
Cu brațele întinse a prins în palme-un nor,
Și cu puterea minții ea Ceru-n jos îl trase,
S-asculte-n taina nopții al îngerilor cor...
Și i-a cuprins cu gândul nemărginirea toată,
Lumina siderală s-a stins ușor, în noapte,
Iar mica balerină a mai făcut o roată
Și-a înălțat o rugă vorbind cu Ceru-n șoapte...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața, dar celor ce sunt
Forța iubirii a creat un înger ce aprinde lumina
Se porționează în felii identice pentru fiecare zâmbet.
Cercul de foc al tăcerii s-a oprit.
Ghețarii au năvalit, prăvălindu-se peste suflete.
Când visul în doi s-a descarnat, a rămas putreziciunea uitării.
Am tivit cu îngerii lacrima, să nu i se destrame durerea și să se prăvălească în mine.
Au rămas doar înegrii născuți din iubire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce să fac?
Ceva moare-n mine. Jalnică durere.
Plânge-n tindă afară poezia mea
Că într-o seară rece, cu voită vrere,
Mi-a lăsat mănușa Doamna ce-mi plăcea!
Cad din boltă stele, plânsul își ia partea
Și destinul rece nu mi-l pot forța.
Azi, cu resemnare, mă întorc în cartea
Unde dormea-n file numai Doamna mea!
Cândva o să revină peste rămurică
Boarea ce sărută lăstărișul crud.
Coborând din slavă, ca o turturică,
Umbra-și va lăsa inima pe prund.
M-am crezut o clipă într-un cald saray
Cu vii lumini aprinse de un înger rar.
Azi întreb plângând, sângerat și vai...
Ce să fac eu, Doamnă, cu atât amar?
poezie de Nicolae Rolea (12 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va veni o zi în care
"Răbdare însă, vine o zi
Când legăturile s-or frânge
Când sufletul nu va mai plânge
Ci înălțat va întrezări
Lăcașul veșnic ce-i va fi
Lumina care nu se stinge!"
(Iulia Hașdeu)
Va veni o zi în care porțile vor fi deschise
Va fi ziua împlinirii milioanelor de vise
Acea zi ea schimbă toate, forțe noi vor fi trimise
Ca să scoată la lumină câte-n lume-au fost comise.
N-o mai fi ură pe lume și nici fapte neadmise
Răii ei umple-vor locul, milioane de abise
Va veni o zi în care porțile vor fi deschise
Va fi ziua împlinirii milioanelor de vise.
Va fi ziua întâlnirii, fericiri ce nu-s descrise
Leul cu mielul va paște, câmpii multe cu narcise
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Forța cuvintelor
cuvintele îmi dau întotdeauna forță
înțelepciunea curge cu vorbe de duh
îmi luminează noaptea ca o torță
pe aripi de vis plutesc în văzduh.
adesea cuvântul e un fel de toiag
mă sprijină să nu cad în bezna adâncă
construit de meșteri din trunchi de fag
înlătur cu el obstacolul- stâncă.
cuvintele-s lumină mă țin noaptea trează
sunt ninse de stele ascunse-n poeți
îmi spune și Luna să nu-mi fie groază
de jocul umbrelor extins pe pereți.
cuvintele cheie credința mi le-a dat
hristice învățături am aprofundat.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Teiul
Închinare lui Eminescu
La Teiul Sfânt ce-și cerne floarea,
Când se luminează Universul,
Cu dalbe raze-nfiorarea,
Ne cheamă să-i culegem versul.
E Teiul ce-a crescut cu timpul
De când a adormit poetul,
Care-a urcat prin el Olimpul
În veac, încetul cu încetul.
Și-n liniștea nemărginită,
Încremenindu-i nemișcarea,
Trăiesc doar clipa infinită
Și-mi arede-n suflet lin, chemarea.
Ascult sfios ca-n alte dăți
Poemul ce îmi pare-a spune
În taina de singurătăți
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumina condeiului
un condei vrăjit am câștigat la tombolă
lăcrimează când atinge angelice lumini
viața mea de atunci mirabilă parabolă
o trec prin deșertul plin cu beduini.
atinge-mi inima cu un cuvânt frumos
și am să-l transform în trainic vers
fac și din tristețe un orizont faimos
și chinului îi dau spirit advers.
în câmpul fără mărăcini sădesc idei
viscol și furtuni știu să îndur
îmi extrag curajul și forță din condei
timpul meu e magic chip de trubadur.
astăzi curg din nori lacrimi de iudei
mă repliez pe versul năvalnic și dur.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palidă umbră
Palidă umbră, care mister
Unul spre altul mereu ne-atrage?
Vrem de sub farmec a ne sustrage
Și dăm de-aceeași forță de fier.
Palidă umbră, care mister?
Fost-am vreodată îngeri frumoși
Uniți pe-albastrul largului spațiu?
O voluptate fără nesațiu
Ne face ochii mai luminoși.
Fost-am vreodată îngeri frumoși?
Sau împreună ars-am în iad?
Coboară-n suflet de-ți amintește...
Al meu ce-mi spune e că iubește,
Și dacă suntem îngeri ce cad,
De ce n-am arde ș-aici ca-n iad?
Palidă umbră, reflex bizar
În care s-află iadul și raiul,
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Forța destinului
milioane de stele mi-au luminat cărarea
nu m-am abătut de la ascensiune
atunci când curcubeiele și-au nins culoarea
mi-au arătat că am un tel și-o misiune.
i-am ascultat vrăjită muntelui chemarea
șoaptele izvoarelor le-am strâns cu pasiune
milioane de stele mi-au luminat cărarea
nu m-am abătut de la ascensiune.
cu bolte de lumina mă ispitește zarea
asupra timpului nu am pus presiune
m-am înfrățit cu muntele cu marea
de mii de ori m-au scos din tensiune.
milioane de stele mi-au luminat cărarea
nu m-am abătut de la ascensiune.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul Sfânt
Când raza de soare-mi înțeapă retina,
Îmi tremură pleoapa, se lasă în jos,
O geană se-așază pe-obraz și-mi vestește
Norocul ce-mi bate la ușă sfios.
Emoția fierbe în trupu-mi clepsidră,
La gândul că timpul acum a sosit
Să-mi pună în brațe speranța-mplinită,
Să-mi spună că drumul ce-l vreau l-am găsit.
Cu pas hotărât alerg să-i deschid
Și casa-mi se umple cu mir și lumină,
Întreaga-mi făptură primește botezul
În care mă-mbracă azi Forța Divină.
Voi face dovada că nu e-n zadar
Și nici risipit, fără rost, Darul Sfânt,
Voi ști să-l împart cu iubire în jur,
Să nu umble-n gol pasul meu pe pământ.
poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre forță și lumină, adresa este: