Poezii despre fotografie și lumină, pagina 2
Luna
peste lacul din padure
luna iar a rasarit
multi ar vrea pe ea s-o fure
insa multi n-au reusit.
cea mai rasarita cale
e atunci cand sta pe lac
de dragul luminii sale
pesti, broscute toate tac.
sar in apa baieti tineri
dar s-o prinda ei nu pot
stau de luni si pana vineri
dar din lac nimic nu scot.
mai sireata.. nici o fata
nu gaseti pe-acest pamant
insa eu am prins-o-odata
si va dau al meu cuvant.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Prietenului de pe Facebook
Nu ți-am spus
La primul tău like
Încântat de cunoștință,
Nici mulțumesc nu ți-am spus,
Nici că am fost mângâiat
De o rază
Izvodită de aura ta.
Nu ți-am spus cât de mult
Mă distrezi cu glumele tale,
Nici cât de tare mă încălzește
Lumina gândului tău.
Nu ți-am spus,
Nu ți-am spus...
Doar mă bucuram că ești,
Mă bucuram că sunt,
[...] Citește tot
poezie de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fotografia
Ascunsă undeva, într-o cutie
Plină de praf de-atâta neumblare,
Stă cumințică o fotografie
Pe care am iubit-o cel mai tare.
De multe ori am vrut s-o scot afară,
Să n-o mai las să zacă într-un vraf,
Dar zi de zi și seară după seară,
M-am tot ferit să nu bag mâna-n praf.
Și poate că în bezna din cutie
Culorile aprinse au pălit
Și poza aceasta, atât de dragă mie,
Acum e ternă și s-a zdrențuit.
Dar chiar de n-o voi scoate niciodată
Să vadă iar lumina îmbietoare,
Ea va rămâne poza preferată,
Pe care am iubit-o cel mai tare.
poezie de Octavian Cocoș (15 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Festivă
Seară plăcută...
Lumini de candelabre...
Și fotografii mă filmau.
O, sala cu flori
Și versurile mele
Bătrâne!...
Am văzut bogățiile de aur
Și mătase ale trecutului
Acum ale lui AZI!...
Da, fusei în castelul
Nababilor
Cu cristale, oglinzi și marmoră...
Iată! Am venit ca Hamlet
În hainele mele
Cernite.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce se întâmplă cu văicărelile astea?
Nu mă crede dacă-ți spun
omul din clipa mea
ca nisipul din lacrima ta
curgerile și scurgerile
suntem doar nori de furtună
imagini în portofelul cu poze
de identitate amestecate
lumi de lumini îmbărligate
de întunecimi expropriate
susurând crivăț de bârfă
din mine în seninătatea ta
unde se poate auzi că iese
poetul ca un cuc din pendulă
la oră fixă dând gong
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două călătorii spre limite absurde
întotdeauna voi căuta odihna la pieptul tău
apoi mă voi gândi ca prostul
înainte de a nu mai fi
dacă peste cine știe câte mii de ani lumină
cineva va privi pe cer
chiar spre clipa aceasta
așa cum privesc acum
spre cine știe care lume albă
gândindu-mă cum răzbește lumina prin univers
dintr-un gând trist de cetățean universal
prin mii și mii de ani pământeni
ca o fantomă plasmatică
a ceva stins poate
sau doar ca o fotografie sepia
a unei clipe de realitate
de dincolo de orice altă realitate
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet viciat (exersând la un pian... fără clape)
Să moară jalea de te mint
ești mai frumoasă ca lumina
și bună rău, bată-te vina
- după o cană cu absint
Să moară moartea chiar acum
să crape oricine ce te știe
sau te-a avut - Ești mult mai vie
- când pozei tale-i bag un zoom
Te-am cumpărat după o chetă
cu toți ai mei din șantier
ești draga mea... o etichetă
pe-o biată sticlă, ciob de cer
Stai vieții mele amuletă
- ce altceva să îți mai cer?
sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 1
Frumoaselor ființe le-om cere procrearea,
Când n-o să moară fala întruchipării-n roze;
La fel ca desfrânatul, ar îmbrăca paloarea
Urmașul său sensibil ce l-ar păstra în poze:
Constrâns de strălucirea scânteilor din gene,
Hrănește-ți în lumină a sufletului flamă,
Grăbind înfometarea averilor viclene,
Din spirit, din dușmanul ce crud te-nchide-n ramă:
Tu, care ești acuma un ornament al vieții
Și doar prevestitorul stridentei primăveri,
Sălăsluiești plăcerea pe dinăuntrul feții,
Și dulcea calicie te-adoarme-n mângâieri:
De milă este lumea sau ce-o fi lăcomie,
Când tu-i culegi dreptatea cu-a morților solie.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
intră lumină în trandafiri
de când fugim
de capătul lumii
ne mărturisim
fără scăpare
în adevărul
cărnurilor noastre
grădina târzie
și cerul proaspăt stors
pe sânii tăi moi
te strâng timid
într-o fotografie
ai gust de totdeauna
în poveștile cu îndrăgostiți
aștrii sunt lenți
în anonimat
[...] Citește tot
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul cântec
Când e tânără lumea întreagă, băiete,
Și toți pomii sunt verzi în lumină,
Și-orice gâscă e-o lebădă neagră, băiete,
Și-orice fată e o regină...
Hei, pe cal, hei, în barcă și valea, băiete,
Du-te, cutreieră lumea hai-hui:
Sângele tânăr își are calea, băiete,
Și fiecare câine ziua lui.
Când lumea întreagă e bătrână, băiete,
Și pomii în toamnă stau galbeni toți,
Și tot entuziasmul s-a pierdut, băiete,
Și toate spițele-au plesnit la roți
Rămâi acasă, șezi pe scăunelul tău, solo,
Printre-amintiri și fotografii de demult;
Domnul se va-îngriji să găsești un chip acolo
Pe care l-ai iubit în tinerețe, mult.
poezie clasică de Charles Kingsley din Copiii apei, Capitolul 2 (1863), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fotografie și lumină, adresa este: