Poezii despre fotografie și lumină
poezii despre fotografie și lumină.
Plouă
Din gânduri, încet
se împrăștie ceața.
O floare îndrăgostită
e sufletul tău.
Blițul fulgerului
îți luminează fața.
Ești fericit -
te-a fotografiat Dumnezeu...
poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Puiul mamei dragul tatei" de Vasile Romanciuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Mica elegie
tăcere și fotografii vechi
un scaun deplasat neglijent
umbre ascuțite rănesc lumina
de-acum nu ne mai întâlnim aici
nu mai vindecăm lumina
nu mai măturăm întunericul
nu mai scoatem oamenii captivi
din interiorul fotografiilor
ei se eliberează singuri
vin după mine
în tăcerea lucrurilor părăsite
și a propriilor chipuri
văd lumea moartă
și pe a mea mereu vie
râd spre mine
[...] Citește tot
poezie de Stefan Jurkowski, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret
Urechile lumii sunt mute
tăcerea-și trimite urletul spre cer
absența mărșăluiește-n tranșee
lumina chinuie blânda privire
timpul pozează a mister
harpele pozează lin melodia
bătrânului prezent.
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Instantaneu
Îmi plac fotografiile - la ceasul
când se preschimbă-n tigri: fiecare
își ține-n gură halca ei de timp.
Noi înotăm - în ochii lor: zâmbind,
mai facem gesturi mari și luminoase
sub cerul înflorit...
Dar dedesubt,
Însângerată, apă fără umbră
ne-a și vărsat într-o bulboană sumbră
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
fotografii mișcate tare
distorsiuni
pun demonilor derute
sau ignorându-i pășesc pe muchii
între parabole și instincte
iau cu mine frânte
traiectorii
văd țărmul, dar nu văd marea
ating lumina, dar nu știu Cuvântul, ard
oblic
chimic vântul și nu știu
nu știu unde mi-e pământul
ah, rădăcinile mele lichide
cum mai stau umbră
distorsiunilor!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secret caprui
Ai un zâmbet căprui
Și un mers luminos
Corpul mult prea frumos
Chipul unei statui
În cuvinte căprui
Te descrie pios
Un verset mlădios
Dintr-o poză hai-hui
Pe trotuarul căprui
Te întinzi languros
Într-un gest abanos
Cu miros de gutui
Ești o lume căprui
Dintr-un cântec ploios
Obicei rușinos
Cu ecou amărui
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Ciochia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suprematism
Moto: NASA a publicat de curând o imagine cu planeta noastră văzută din spațiu.
Poza a fost realizată de la 1,6 milioane de kilometri distanță
și surprinde Pământul luminat complet de Soare.
O pustietate pur monocromatică
inconjoară singuratica mea sferă,
oferind din energie suprematică
inc-o zi de viață efemeră.
Și pornim la muncă cinematică,
asiduă, uniformă, proliferă,
prelungind nuanța suprematică
din pustietatea efemeră...
poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte inghetate
M-am trezit in miez de noapte
Un inger cobora pe soapte
Soptindu-mi cu cuvinte reci,
Cat de departe esti.
Lacrimile curg siroaie
Cand iti aud numele prin ploaie,
Cand iti vad poza in noapte
Intr-o rama de diamante.
Te simt aproape, in continuare
Te aud in glasul de privighetoare,
Iti vad chipu de zana
In fiecare raza de lumina.
Versurile scrise in ploaie
Coboara lin pe foaie,
Versuri, de inima dictate
In strofe sunt inghetate.
poezie de Manuel Gabriel Danca (20 februarie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baba Novac
Lumina pusă pe rug
iată
întunericul luminându-se!
Și-apoi fiindcă nu au avut cai
au încălecat copacii
și-au bătut drumul vântului
și râdeau
râdeau
cu ochii în palme
și cu buzele scuipate între dinții mulțimii...
În piață turiștii
îi așteptau cu fotografii
din care se scurgea timpul
cu oasele lor.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un ultim refugiu, călătorie între două anotimpuri
răvășit pe lumină devin răsărit
moment în care alerg
între două anotimpuri
căutându-mă
în istoria fiecărei clipe
e sărbătoare
o umbră aproape netedă
lumecă pe talpa lui Dumnezeu
orizontul pare o zbatere de fluture
întorc capul și zâmbesc
anotimpului
în care mai cred
dezbrăcându-mă de moarte
în tăcere
sorb din fiecare clipă deși
fiecare pare la fel
doar sufletul
lasă de înțeles că fiecare zi
e o punte înspre o altă
zi
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fotografie și lumină, adresa este: