Poezii despre fotografie și moarte, pagina 2
Ne topim
Ne-am schimbat, suntem regrete,
Amintiri am devenit,
Ochii tăi, priviri absente,
Eu... mă simt prea obosit.
Zâmbetele plâng în poze
Prăfuite undeva,
Așteptând metamorfoze,
Ce-n iubire le-ar schimba.
Nu mai simți aripi de fluturi,
Nici măcar un pic de dor,
Le-ai uitat, acum te scuturi,
Așteptările îți mor.
Ne topim fără scăpare,
Eu n-am vrut, poate nici tu,
Ardem ca o lumânare,
Devenind din da un nu.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Camera obscură
prima a fost virgula
o frunză bătută de soartă
apoi a fost punctul
un pom plin de frunze vii
deabia atunci negenerația
adică acei oameni care n-au timp
s-a ofilit în moalele capătului
și m-a lăsat să-i văd moartea
camera obscură în care se fixează memoria
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui Internaut
Te distrezi ca un retardat pe internet
Printre jocuri și poze obscene
Nu simți că moarte se strecoară în suflet încet
Iar neuronii se sinucid de atâta lene
Te distrezi pe mesenger ca un bufon
Pe Facebook sari de la o adresă la cealaltă
Deși în viața reală ești total afon
Folosești calculatorul ca pe o unealtă
Să îți ajustezi existența de retardat
Ca o ultimă variantă pentru viață
În care neantul îți este aliat
Iar prezentul se vinde pe nimic în piață
poezie de Iustinian Zegreanu
Adăugat de Iustinian Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turiști
De la ei trebuie să te aștepți doar la vizite de condoleanță.
Vin, îngenunchează la Muzeul Holocaustului,
Afișează figuri triste la Zidul Plângerii
Și râd în spatele draperiilor grele
Din hotelurile lor.
Au făcut poze
Cu morții noștri renumiți
La Mormântul Rachelei, la Mormântul lui Hertzl
Și la Muntele Muniției.
Ei lăcrimează deasupra copiilor noștri dragi
Și le curg balele după fetele noastre puternice,
Și-și atârnă chiloții
La uscat
În băi albastre, răcoroase.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec naiv
Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
și e nebună de legat cu funii groase
Și de adus pe-ascuns la mine-acasă
Și de ținut în șir cinci săptămâni.
Zic unii că-i prea mică și nu știe
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-și iau motanii scorțișoară.
Dar asta n-are nicio importanță!
Oh, ea nu contenește să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanță,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!
Și îmi trimite-un milion de poze
Lascive și dilii pân' la ruină,
De-mi vine să sparg melci și să rup roze,
Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a v-ați ascunselea
pe umerii cerului atârnă
sâni alăptând
pe funia morții atârnă poze
pentru mine viața este doar o ascunzătoare
de frica morții -
mă va ghici
dar nu mă las ușor
am praștie
și în ea
a pus visele cu tine
vezi tu cum ți-e cerul când
săruți ultima oară
fără să știi
că este ultima oară?
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet viciat (exersând la un pian... fără clape)
Să moară jalea de te mint
ești mai frumoasă ca lumina
și bună rău, bată-te vina
- după o cană cu absint
Să moară moartea chiar acum
să crape oricine ce te știe
sau te-a avut - Ești mult mai vie
- când pozei tale-i bag un zoom
Te-am cumpărat după o chetă
cu toți ai mei din șantier
ești draga mea... o etichetă
pe-o biată sticlă, ciob de cer
Stai vieții mele amuletă
- ce altceva să îți mai cer?
sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zodie
E năpârca nopții strânsă lângă frunte
Bolborosiri de otravă
Clocot de gând rău
De lespezi se lovește steaua morții
Casă cu bocet
Grinda norocului s-a rupt acolo
Un țipăt un ulcior spart
Broboada tăcerii pe hornul înghețat
Afară de secretul morții
Fata ascundea în suflet o petunie
Acasă au rămas fotografiile
poezie de Sașa Pană din Călătorie cu funicularul (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai vedea
De-ai vedea cum toata noaptea
Ma trezesc nebun asa,
Lipsa ta imi fura somnul,
Si-mi zdrobeste inima.
De-ai vedea cum din iubire
In camara mea de dor,
Decorez cu frunze moarte
Urma ta de pe covor.
De-ai vedea cáte secunde,
Poate sute, chiar si mii
Te-asteapta in tacere,
Te asteapta si nu vii.
De-ai vedea cum mi-e privirea
Cand te vad in poala mea
Sí cum uit ca amintirea,
E intr-o poza pe podea.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am devenit foarte păros
Am devenit foarte păros, am păr pe tot corpul.
Mi-i teamă că vor începe să mă vâneze pentru blana mea.
Cămașa colorată pe care-o port n-are la dragoste lipici,
arată ca fotografia aeriană a unui nod feroviar.
Noaptea, sub pled, trupul meu e treaz și disponibil,
ca ochii unui om acoperiți înainte de a fi împușcat.
Rătăcesc pretutindeni, fără odihnă; prea
înfometat de viață voi muri.
Încerc, totuși, să fiu calm, ca o movilă cu toate orașele distruse,
neturburat ca un cimitir.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fotografie și moarte, adresa este: