frumuseţe şi modestie

Mergi liniştit ca o lişiţă

Mergi liniştit ca o lişiţă,
Nu lua în seamă nimic,
Tunete, fulgere, fluiere,
Stai frumos în aspic,
Nu te schimba precum vremea,
Păstrează pacea din jur,
Vorbind cu blândeţe, câştigă
Inima lupului sur,
Fie oricine, tot om e,
Pune-te-alături, fii bun,
Nu compara, modestia
Face ca vinul minuni.
Faptele tale trecute,
Faptele tale-n viitor
Toate se-nscriu sus, în ceruri,
Ca unduirea de viori.
Lumea e mult mincinoasă,
Tu ocoleşte-o voios,
Binele fă-l în tăcere,
Priveşte la bietul botgros.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta sunt eu

Am strâns nişte ani fără prea multe patimi,
Am visat, am sperat şi-am iubit,
Deseori fericit, dar am vărsat şi lacrimi,
Multă dragoste am risipit.

Am intrat mereu pe uşa din faţă,
N-am furat şi n-am linguşit,
Suferinţă, durere, le-am făcut mereu faţă,
Nici când pierzi, jocul nu e sfârşit.

N-am fost cel mai frumos ori cel mai deştept,
Dar sunt loial şi-mpresionat de modestie,
Privesc oamenii-n ochi, răbdător şi drept
Şi mă feresc cât pot de prostie.

Bogăţiile mele le port cu mine,
În oglinzi mă privesc cu respect,
Bunul simţ cred că-mi stă cel mai bine,
Sinceritatea mi-o asum ca pe-un defect.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conversaţie pură c-o literă chinezească

I

Încerc să caligrafiez o stare de uimire,
O dulce dilatare şi legănare a spiritului,
Care nu încap decât în forma ta,
Căci, se ştie,
Tradusă în literele noastre
O frază chineză poate deveni înşiruirea
Aceleiaşi conjuncţii.
De exemplu: "Şi şi. Şi şi şi. Şi şi şi şi"
Este transcrierea fidelă a frumoasei poezii
Despre
"Legănarea văii fluviului Yangzi, o dată cu
Fluviul Yangzi".

II

Vai, câte minuni, câte chinezării mi-au scăpat
De-a lungul timpului,
Prea chircit în inima Europei,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea de bază

Îmi place să joc cuvintele pe degete.
Să înot printre cuvinte cu dublu înţeles.
Să-mi exprim dezamăgirile, durerea, prin punctul ce îl pun pe i.
Iar prin virgula să clarific sensul şi totodată să elimin ambiguităţile.
Viciul de care sunt vinovat, este acela de a fi un veşnic visător.
Deşi uneori mi s-a spus ca sunt mai din "topor"
Să extrag frumosul din mocirla şi sublimul din grotesc.
Să simt, pur şi simplu ca iubesc timpul în care trăiesc.
Visez la o lume mai frumoasă, fără sărăcie şi corupţie.
O lume simplă, "musai" populată doar cu oameni modeşti şi buni.
Sufletul omului devenind astfel mai puternic şi frumos, prin simpla dăruire.
Opusul acestuia fiind omul meschin, a cărui răutate se vede pe chip, gesturi şi în a sa privire.
De nenumărate ori mă întreb, este un păcat să fiu un continuu visător?
Sau în timpul acesta neologic, sunt doar un simplu trecător?
Prezentul sau viaţa aceasta, mă va transforma într-un jucător abil?
Sau totul va rămâne veşnic gargară ieftină, un "kitsch"mascat subtil.
Voi fi oare un jucător în lumea asta crudă, ce va avea vreodată ceva util de zis?
Asa cum diamantul devine mai preţios de abia după ce a fost şlefuit.
Greul se depăşeşte doar prin perseverenta şi nimic în viaţa nu se obţine gratuit.
Nu trebuie sa renunţăm la lupta, atunci când drepturi fundamentale ne sunt lezate.

[...] Citeşte tot

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

În haine pestriţe o ştiu pe bunica,
De când pe lume m-am pomenit,
Parcă a fost un vis, parcă este un mit,
Icoană vie învelită în scutece de timp,
Luminată de o rază poetică destinată, mie.

Bunica avea ochii blânzi, albastru de cicoare,
Frumoasă ca macul tânăr în lanul copt de grâu,
Harnică şi sfătoasă nevoie mare,
Mereu surâzătoare, printre vecinele gureşe,
Făloasă fără pereche, în satul ei din vale.

Sub părul bălai, o frunte înaltă lucioasă
Ascundea amintiri ce-au cântărit cândva,
Pe holograma vieţii învingătoare se străduia să fie,
Nu se lăsa ispitită de robia depresiilor omeneşti,
Deşi motive, har domnului avea.

Umorul de pe limba bunicii nicicând nu lipsea,
Deşi uneori din coada ochilor lacrimi nestăpânite curgeau,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Alexandra!

Sufletul tău e darul cel mai de preţ, pe care,
Divinitatea însăşi, de mic copil ţi-a dat...
Ţi-a dat spre veşnicie, o inimă, din care,
Ca dintr-o pâine coaptă, la cei flămânzi ai dat.

Candoarea din fiinţă e înger de lumină...
Îmbelşugată lume cu centrul virtual
În trupul tău şi-n gândul de stea diamantină
Prolifică, perpetuă, pe plan transcendental...

Ţi-e frumuseţea taină şi-n nerostite umbre,
Te-ascunzi de necuvinte la fiecare ceas...
Eu îţi doresc din suflet, mulţi ani şi fericire,
Iubire şi lumină la fiecare pas...

O, turn de modestie, angelică mireasă
A celor ce de vremuri, în suflet te-au iubit,
Să-ţi fie viaţa lină, lipsită de durere
Şi lacrimă-ngânată de plâns, să-ţi fie schit.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăludă

Copiii nu se fac peste noapte,
nici fructele coapte, nu ştii, zăludă,
cu cine eşti rudă,
rupe-mi o pleoapă,
am să te pot recunoaşte,
fiul tatălui tău, hău din hău,
cu cât eşti mai modest, treci la rest,
de ce să iubeşti moartea dacă,
romană, sarmată,
n-ai înţeles bucuria unei păsări cântând,
nici strălucirea în ochii profesorului de Gând,
ai grijă ce vorbeşti, îmi şopteşte,
te aud copiii şi te spun lui nea Peşte.
Iar o idee este mai importantă decât o catedrală,
spune spânul închinându-se pe ascuns,
fereşte-te să devii victima adevărului,
omul îşi suflă nasul cu putere,
dar adevărul creator de iluzii?
Viaţa-i frumoasă, palpită, ca o pipiţă,
O bomboană îţi schimbă gustul,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pravila toamnei

Sub căutătura-i de Don Quijote de la Istru,
zăgăzuit în nepăsare maiestuoasă,
cu mult lărgita-i albie patriarhală,
când soarele dă în pârg,
fluviul îşi şerpuieşte molcomit istoria milenară
ce curge îndărăt
spre Cetatea Medievală a Severinului.

De când şi-a tras (b)arca pe uscat,
la fiecare început de toamnă,
de ziua lui,
încercând să sfideze uitarea,
îşi descarcă prinosul de singurătate.

La umbra castanilor
– ce se toropesc năuciţi –
pe o bancă parfumată cu arome de prune
– din recolta anului trecut –
asistă neputincios la solemnitatea
– ostentativ de timpurie –

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă

Am fost nedumerit de ce în ţară
E lumea cam de toate sictirită,
De preţuri, de corupţie, de mită...
Guvernul, c-ar vopsi o altă cioară,

Pân' ce-am ajuns acasă, personal,
După treizeci de ani peste Pacific,
Să aflu-n prima zi şi să edific
Dilema,-n modul cel mai raţional ;

De cum am coborât din avion,
M-a luat un bagajist de geamantan
Şi pân' s-ajung la viză, un roman
Mi-a înşirat să fiu cu toate-n ton:

De şpagă, de corupţie, de pile,
De gropi ce nu au loc nici pe trotuar...
Iar să fi fost măcar parlamentar,
Cu el toate mergeau ca pe şenile,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

În singurătate

E-n amurg şi dinspre vale,
În revărsare de petale
Florile răspândesc parfum;
Nimeni nu mai e pe drum...
Nici vântul nu mai adie
Şi-i linişte pe câmpie.
În acest splendid decor,
Stând pe verdele decor,
Cu cântec plin de nostalgie,
Cu zâmbet de melancolie,
Plutind pe aripi de mister,
Colind oceanul de eter,
Străbat pe drum de ochi ascuns
Şi văd ce gândul n-a pătruns.
Apoi din spaţiul infinit
Cobor în suflet pustiit...
De lume sunt departe mult,
Singur vorbesc, singur ascult,
Mă bucur singur, singur plâng,
Singur deşertul vieţii-nfrâng.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din În singurătate (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!