Poezii despre frunze și gutui, pagina 2
Dor de toamnă
Mi-e dor, de fumul serii, de luna coaptă în lumină,
De râsetul meu de copilă și dansul frunzelor, puzderii.
Mi-e dor, de rumena gutuie, coaptă-n jar de crengi uscate,
Și de toamna arămie, dulce, darnică în toate!
Mi-e dor, de mustul tămâios, nectar din soare adunat,
De strugurele credincios ce vara-ntreagă s-a bronzat!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frântura
rugăciunea pe marginile zimțate
ale carcasei
se scutură treptat,
odată cu plecarea frunzelor
și căderea păsărilor necălătoritoare.
peste gutuia strâmbă, pectina
s-a brumărat cu puf...
amăgitorul amurg amorțește
o ultimă privire.
în căldura subpământului
se-ncropesc culcușuri primordiale,
menite de alb să ne ferească.
lăsăm pe mâine somnul cu vise.
poezie de Monica Dascal
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirile vieții
Nu ai trăit de n-ai simțit
cum floarea de cais îmbată,
în primăvară
orice fată
și nici de n-ai stors vinul,
niciodată!
Nu ai trăit de n-ai simțit
în cântecul păsărilor,
o muzică a stelelor
și nici inimă n-ai avut,
prin crâng, de nu te-ai abătut!
Nu ai trăit de n-ai simțit
mirosul frunzei jeluite-n bătătură
și nici de n-ai adulmecat
mireasma primăverii-n arătură!
Nu ai trăit de n-ai simțit
aroma sfintelor gutui
îmbălsămând în iarnă, casa
și nici de nu te-ai odihnit
în fân, la coasă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin tăcutele amurguri
Mi s-a ascuns,
din văzduhuri, vara
și nu mai arde
țarina ca para;
de-acum frunza
va muta din geamuri
odiseea serii
dezmierdată-n ramuri.
Prin tăcutele amurguri,
asfințirea verii
îmbracă în roadă
gutuii și merii;
asemenea lor,
inima-mi cutează,
iar miezul vârstei
încă mă păstrează.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrecere cu toamna
Prin hățiș de gânduri s-aprinde-o scânteie,
Pe sub tâmpla stângă fulgeră-o idee...
Să mă-ntrec cu toamna în picturi pe pânză,
Cupru, fier și aur să-ncrustez în frunză...
Întind șevaletul pe-un colț de năframă
Și din sfera dreaptă țes covor de-aramă,
Pe rugina frunzei de tei și de paltin
Cad stropii de aur din penel... când clatin...
De sub bolta albastră razele de soare
Ard prin crizanteme și flori de cicoare,
Prin cireși pun flăcări roșii cum e para
Când se-aprinde cerul la chindie, seara.
În livezi ard globuri de gutuie coaptă
Și atârnă prunul și mărul din poartă,
Brumării și galbeni strugurii din vie
Se ascund sub frunza verde-ruginie...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile toamnei
Toamna desenează pete aurii
Pe smaraldul verde-al frunzelor de nuc
Pune iar rugină pe frunza din vii,
Stoluri călătoare înspre sud se duc
Se pictează-n roșu frunza de cireș
Și în rotocoale, desprinsă de ram,
Mi-o așterne vântul pe sub talpă preș
Și cu stropi de ploaie îmi lovește-n geam
Globuri ca de ceară atârnă-n gutui
Și miroase-a prune coapte, violet
Iar prin vii se-anină struguri brumării
Graurii și mierla cântă în duet
Râde-n dumitrițe azurul din cer
Și pe crizanteme râde-un curcubeu
Iar grădina pare ca un giuvaier
Din culori de toamnă pe un imprimeu
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri scrise de un urs cu creierul foarte mic
Lunea, când soarele-i fierbinte
O întrebare-n cap îmi tot revine:
"E-adevărat, spuneți-mi în câteva cuvinte,
Că cine este ce și ce e cine?"
Marțea, când e lapoviță și ninge, iar ceru-i gri
Și-n broasca minții mele se blochează cheia,
Mi-e tare greu să mai pot clar desluși
Dacă-aceia-s aceștia ori aceștia-s aceia.
Miercurea, când cerul e de-un bleu curat,
Și stau degeaba, și nimeni nu-i cu mine,
Uneori mă-întreb dacă-i adevărat
Că cine este care și care este cine.
Joia, când pe străzi deja-i îngheț și zloată,
Iar bruma sclipește-n ultimele frunze de gutui,
Este foarte complicat pentru cineva să vadă
Ale cui sunt toate-acestea sau acestea ale cui.
poezie de A.A. Milne din Winnie the Pooh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou arămiu
Toamnă rece și cumplită
Ai venit tu cam grăbită
În dar acum să ne-aduci
Struguri, gutui, prune, nuci.
De fructe-i plină gospodăria,
Bunicii au cules din nou via.
Și pasările noastre călătoare
Din țară-au început să zboare.
Afară vremea se răcește
Noaptea și mai mult crește,
Iar frunzele îngălbenite
Cad pe asfalt așa grăbite...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (21 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de toamnă
E toamna ca un ucigaș proscris,
Măcel făcând prin frunze an de an,
Nu iartă nici gutui și nici cais,
Nici tei, nici fag, nici plop și nici platan.
Cu florile nu face compromis,
Gonind din bălți și ultimul bâtlan,
E toamna ca un ucigaș proscris
Măcel făcând prin frunze an de an.
Pe toate le cufundă în abis;
Mi-e sufletul o frunză de castan
Ce-ncearcă să se-agațe de un vis,
Plutind prin aer ca un pui orfan!
E toamna ca un ucigaș proscris.
rondel de Marius Coge din Vis și armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când apare Luna
În grădina mea de rai
Sub o frunză de gutui
Am aflat că tu erai
Maestru al cântului
Cântă greierul cobzar
Din vioara fermecată
Glasul lui este un dar
Ne încântă vara toată
Când apare Luna
Mici făpturi se adună
Pregătiri întruna
Un concert răsună
Stele ce dansează
Roua cade peste flori
Sufletu-mi vibrează
La auzul de viori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frunze și gutui, adresa este: