Poezii despre frunze și viticultură, pagina 2
În Piața Centrală
Cad porumbei peste
Piața Centrală,
cad primăvăratice ploi
peste străzi, peste piețe.
Oamenii poartă pânze de
soare pe fețe
și-n suflet un straniu amestec
de-azur și lentoare letală.
Iarăși cresc muguri în
ceața podgoriei,
iarăși cresc ierburi și flori din
sinistra țărână.
Și-asemenea ierbii, și-asemenea frunzei,
urcă, tacit,
din latența, din
țărâna istoriei,
urcă-n priviri, urcă-n
gând și în sânge,
urcă, în vidul
lăsat de pârjolul ateu,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu din În Piața Centrală (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi ploioasă
E-o zi rece, tristă și întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Vița de vie se-agață de putredul gard,
Iar la fiecare rafală frunzele moarte cad.
Ziua este tristă și întunecată.
Îmi simt viața rece, tristă și întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Gândurile se-agață încă de trecuta viață,
Iar visele cad, cad ca perlele de pe o ață.
Ziua este tristă și întunecată.
Fii tare, inima-amară, renunță la oftat;
Dincolo de nori soarele n-a scăpătat;
Soarta este aceeași pentru toți, știrea nu-i nouă,
În viața fiecăruia trebuie să și plouă,
Să mai fie și câte-o zi tristă și întunecată.
poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceeași
în reci dimineți de toamnă târzie
suspină doar vântul prin vița de vie
ce frunza pătată demult și-a lăsat
la streașina casei din margini de sat
când gândul s-așterne în raza de soare
si-n suflet pătrunde aromă de floare
pot să zâmbesc când ziua începe
nu-i Eros pierdut încă prin vreme
iarna îmi face semn de departe
cu mine vei merge peste o noapte
eu îi răspund... sunt încă în toamnă
și vise mă-mbracă cu frunze de-aramă
când haina o schimb în altă culoare
la fel voi zâmbi aceeași sub soare
de-i toamnă sau iarnă sufletul meu
respiră-n poeme ce-s scrise mereu
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tomnatic tril
Am îmbătrânit. Iubirea
Se transformă-ncet, încet
Într-un permanent regret
Care-mi copleșește firea.
Și-ntre două dimineți
Cad în curtea grădiniței
Frunze prevestind nămeți
Peste rodul copt al viței.
Mi se face toamnă-n sânge
Și mă scurg în damigene;
Raza soarelui se frânge
Sub ciorchinii grei din gene.
M-ați îmbătrânit, podgorii
Tot sorbindu-vă lumina,
Și din vin, dar și din vina
Trilurilor de prigorii.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autumnala
Autumnala
Nu găsesc nimic, nici frunze goale,
Pădurile se aricesc sub trombă,
Căutarea crește-n rotocoale
Cicatricea zilei ce sucombă.
Peste toate treptele căinței
Cade toamna ca o ghilotină,
Amazonul spart al neputinței
Mi se varsă-n suflet cu rugină.
Răvășit, ca viile culese,
Țin pe masă fricile în plic;
Un paing prin hăuri încă-mi țese
Pânzele tristeții din nimic...
Unde naiba ești când storc alese
Vinuri din negară, pic cu pic?...
poezie de Nicolae Vaduva din insemne culturale
Adăugat de Nicolae Vaduva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farmecul toamnei
Îți imaginezi ca e totul real,
și tu ești conștient de asta,
pentru că ești o imaginație,
când geografia sufletului
îți arată locuri care îți iau respirația.
Doar când e adevărat,
farmecul trece dincolo de tine.
Ei creează locuri
care se transformă în ochii tăi.
Împreună cu voi noi evoluăm.
Natura ia forma celor pe care-i iubim.
În curând vom realiza
o mare explozie de frunze.
Ritmul aripilor viței de vie,
cu culorile frunzelor copacilor
și luna care ne face să ne uitam noaptea.
Natura se întoarce stăpână
a stării noastre de spirit.
Respirația noastră pură
se va ridica în nori.
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (12 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă în doi
Peste covorul frunzelor căzute
Pășim la braț înșiruind tăceri,
Iar buzele-mi tânjesc să îți sărute
Frumoșii ochi doriți mai mult ca ieri.
Și-n freamătul de toamnă însorită
Ne pierdem printre viile culori
Tu nu vorbești cu gura-ți preaiubită,
Privirea, însă, naște calzi fiori.
Suntem uniți de-același gând fierbinte
Că ne iubim... și ne iubim nespus
Nemaifăcând risipă de cuvinte...
Tot ce simțim ne este acum de-ajuns.
Peste covorul frunzelor de toamnă
Pășim la braț lăsând lumea în urmă,
Te-ador și mă adori, frumoasă doamnă
Prea mult ca vorbele să o mai spună...
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vița de vie
Firav lăstar, viță de vie
Te-am tuns... Ai început a plânge
Și-o lacrimă de apă vie
Străbate, ți-a pătruns în sânge.
Pornești sfioasă și timidă,
Aduni miresmele în floare,
Bobițe mici din aguridă
Le-așterni în mângâieri de soare.
Din raza lui culegi dulceață
Și-o dărui ca pe o comoară,
Te scalzi în zori de dimineață
În roua nopților de vară.
Lianele se-ntind departe,
Ciorchini în frunze se desfată,
În pârg dau boabe sidefate,
Ard nurii sânilor de fată.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nou infinit
Există o scorbură a copacului vieții,
În care-ngenunchiați, uneori, ei, poeții
Tânjesc iluzoriu a se ascunde,
În viile clipe din moarte secunde;
Dezirabila clipă, însemnând oricât vrei,
Înfinit înmulțită cu factor de trei,
Lungimea ei lambda, de palidă undă
E-o eră de flutur sau o milisecundă;
Copacul din cuiburi ale acelorași cuci,
Din care sculptează miliarde de cruci
Făuritori ce-au tocit amnarul de foc,
În frigul din rana aceluiasi loc,
În locul în care doar dorul e sclav
Și galben și palid și trist de bolnav,
Căzut ca o noapte, peste copacul trănzit,
Fără de frunze și etern ne-nverzit,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ochi dulci...
Cu ochi dulci a venit toamna, trece-așa, blândă, tăcută,
Pașii lini și-i plimbă-n voie pe cărări îngălbenite,
Vântu-n liniște adoarme peste frunza așternută,
Doar în trilul ciocârliei se-ngână doruri cernite.
Cântăreții trag cortina, se plânge pădurea mută,
Un stejar aruncă gloanțe peste chipuri gălbejite,
Cu ochi dulci a venit toamna, trece-așa, blândă, tăcută,
Pașii lini și-i plimbă-n voie pe cărări îngălbenite.
Sus pe dealurile calde, în podgorii aurite,
Feți Frumoși însângerați nurii fetelor sărută,
În gutuiul de la poartă se-aprind lămpile grăbite,
Greieru-a-ncălzit arcușul sub o tufă de cucută,
Cu ochi dulci a venit toamna, trece-așa, blândă, tăcută.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frunze și viticultură, adresa este: