Poezii despre fum și gânduri, pagina 2
Un gând de iarnă
munții coboară-n văi, domol cu frunze ruginite
o casă strănută cu fumul de pe coș
la gura sobei ard trosnind buștenii
afară latră-un câine fioros
din brad se scutură zăpada
un pui de caprioară se uită curios
a venit din nou frumoasa iarnă
să ne bucurăm de ce-i frumos
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lamentația Ioanei d'Arc pe rug
Aceasta-i vina mea: că n-am lăsat,
Cu gând ascuns, feciori în preajma porții.
Și-acum, când prima dată un bărbat
Mă strânge-n brațe, sunt sortită morții...
Dar flăcările crește-vor mereu,
Crește-va mult și strania orgie.
Și, în curând, flămând, iubitul meu,
Întâiul meu iubit, fără să știe,
Mă va cuprinde-atât de mult în el
Încât nu va putea să mai despartă
De trupul lui pe-al meu - și-n alb inel
Mă va iubi fum zvelt și ceață moartă.
poezie celebră de Radu Stanca din Poezii (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Devenire
Din pătrate de gând și din zel,
Am ridicat piramide până la cer.
Din căderi și abis,
Am clădit paradis.
Din cenușă și fum,
Am plămădit un parfum.
Din atomi de speranță sădiți,
Am cules orizonturi și biți.
Din margini de timp și din dor,
Mi-am creat viitor.
Pe umerii fervorii m-am înălțat,
Și din galbenul tern și imund,
Am schițat
Un azur de trăiri pe pământ.
poezie de Gheorghe Alionte (4 ianuarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ecologică
Omul, specie perfidă,
Ce-mblânzește să ucidă,
Ce domesticește fiare
Spre-a le pune în frigare.
Surâzând capcane-ntinde
Și pădurea o aprinde
Seacă cerul, surâzând,
Numai moarte are-n gând.
Pipăie în infinit
Cu buricu-i de cuțit,
Unde în eter trimite,
Numai spre-a se compromite.
Început, sfârșit de drum,
Trece-nfășurat în fum
Prim al minții, rob al gurii,
Aberație-a naturii...
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În seara asta
În seara asta singur nu mai sunt
Pe geam pătrunde raza unei stele
Nemaivorbind că-n pipa de cireș
Găsit-am un gândac de dușumele.
În seara asta, musafirii vin
Cu flori, cu gânduri bune, cu "Ce bine
Că ne-ntâlnim măcar din când în când
Să mai vorbim de noi, de ei, de tine."
În seara asta versul e curat
Și răcoros ca vinul din ulcele
Din pipă fumul urcă-nmiresmat
Și se înalță-ncet până la stele.
poezie de Mihail Mataringa (1 martie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
* * *
O, trecători fără hodină
Spre vrăji străine, fără har,
De-ați ști ce flacără divină,
Ce viață stinsă în zadar,
Ce fum eroic se ascunde
În umbră sau în tristul zvon,
Când inima nu mai răspunde
Ucisă-n colbul monoton...
O, trenuri, șerpi prelungi sub stele,
Spre gări de somn alunecând,
De-ați ști voi gândurile mele,
Ați ști ce n-ați știut nicicând:
De ce-s cuvintele bolnave
În fumul palid de tutun.
De ce atâtea doruri grave
Sub părul meu bălai adun...
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (1970), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am plecat în lume...
Miroase a fum și lămpile s aprinse,
Fumul se indoie, pe coșuri, în afara,
Copacii par in floare cu crengile lor ninse
Și mă cuprinde iar un dor de primăvară.
Mă cuprinde un dor de satul de departe
Gândurile, stol, aleargă spre cei dragi
Ca am plecat în lume, ca să învăț carte,
Lăsând copilăria lângă păduri de fagi...
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul satului
Copilo, pune-ți mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
și inima-ți zvâcnește mai rar,
ca și cum nu ți-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
și dacă ți-ai sângerat picioarele
te așezi pe un podmol de lut.
Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streșini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împletituri de gânduri
Țes fum de țigară
Pe cerul argintiu
Și ploaia tristă cade
Și eu îngheț de frig.
Țes mii de gânduri
În propria-mi minte
Când iarăși stau și zac
Contemplând introspectiv.
Țes mii de dorințe
Dar dorul meu șters
Și starea mea de plumb
Încet le ucid.
Țes iubirea mea gri
Ce zace în mormânt
Pe sfânt veșmânt
Cu care să mă-ngrop.
[...] Citește tot
poezie de Costyn Gilca (19 octombrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hiems
E iarnă, urlă crivăț; în vatră-i foc sărac; și ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârșit de veac,
natura-și dă solemnă agonicul răsuflet,
și-atâta somn și moarte și-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.
De frig te-nghemi, și-o raclă îți pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuiește roată
și ciori ca de funingeni așteapt-un hoit trântit;
și gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.
poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fum și gânduri, adresa este: