Poezii despre fum și iubire, pagina 2
Cartea de nisip
scrisă de poetul de nisip
care s-a îndrăgostit
de femeia
de nisip
era scrisă cu creionul
înțeleptului umbră
în fum
urmă de vis
pe nisipul uitat
sub tălpile ei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec fără răspuns
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăcești ca un fum, ca o viță-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingașă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărțită de ea însăși
ca doi îndrăgostiți după îmbrățișare?...
...
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strânge-mă la pieptul tău (Gabrielei, iubitei mele)
Strânge-mă la pieptul tău
Și ucide-mă c-un vis
Hai să fim perverși, iubito, să fugim din paradis
Eu rămân, rămân în tine blând, supus și nătărâu
E atât de dulce mierea ce mă-neacă și-s nebun
De atâta frumusețe sufletească mă sufoc
Tu mă mângâie trupește, mângâerile-ți întorc
Ce-ar fi viața fără tine și parfumul tău - un fum?
Peste pântecul tău dulce mă aplec îndrăgostit
Tu ești o minune vie, eu sunt cel ce te-a iubit
Și mă lasă, mă mai lasă, să mă pierd printre arini
Tu suspini, mă strângi în brațe, mă scufund adânc în tine
Tremuri și dulceața vieții curge-n valuri cristaline
Când te frângi ca ceru-n două și pe umăr îmi suspini
poezie de Ioan Lila (29 noiembrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul unu
Frumuseții îi dorim copii
chipului ce-o poartă dăinuire,
trezită-n primăveri târzii
de-a pururi gata-i de iubire.
O flacără ți-e mic dejun
foamea în rucsac rămâne,
și fumul arată că ești bun-
în suflet se coace-o pâine.
Ești astrul din întuneric,
pe buze-i chiar primăvara,
iar binele, de-a pururi sferic,
începe când se rupe sfoara!
Mai crud e cuvântul decât cuțitul
ce-ți sfârtecă iubirea cu infinitul!
poezie celebră de William Shakespeare din Sonete, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Temnița de sub rană
nu am fost niciodată bolnav de iubire
nici de alte boli inventate sau nu
iubirea doare tăcut
știu
e ca un fum de țigară
intră în haină și sub piele
vrei să iubești
îți ții respirația
și atingi
foamea începe să urle
îți sfâșii sentimentele și bei
bei
te îmbeți de iubire
și nimic...
te închizi în propria-ți rană
și taci...
miroase a carne de om
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul zburător
A venit ușor prin vis
Ochii el mi i-a deschis
A venit ușor zâmbind
Încet dragostea șoptind
Înger desenat cu cretă
Înger cu aripi de fum
Vânt ce sperie o poetă
Cel ce lasă în zbor parfum
Ochii mov și plini de stele
Privesc mândrii, rândunele
Înger galben, cal ce zboară
Pleacă dis-de-seară
Zboară și nu mă găsește
Plânge și speriat privește
Ce-n lumină crește, crește
Inima ce o iubește
poezie de Mădălina Radu
Adăugat de Mădălina Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantec in ceata
Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clatinate sunt fum.
O spaima tacuta ne-nvaluie rea.
Poate vantul ne poarta prin lume ori poate o stea.
Ne tinem de maini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mintim, poate dragostea minte.
Candva ne-am plimbat prin soarele diminetii,
Acum bajbaim prin padurile cetii
Ori poate pe marginea vietii
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anii tinereții noastre
De s-ar despica oceane,
Lumea dacă s-ar sfârși,
De s-ar prăpădi pogoane
Tot pe tine te-aș iubi.
Întorcând a mea privire
Spre copacul cel senin
Însuși el mi-a dat de știre
Că la tine am să vin.
Am să înfrunt nemurirea,
Flăcări ce se-nalță, fum,
Ca să îți salvez pieirea
Cetelor de ani de scrum.
Voi săpa în adâncime
Și voi căuta semeț
Anii tinereții noastre
Ce i-am petrecut măreț.
poezie de Andreea Catalina
Adăugat de Andreea Catalina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Par fumul
Românie! iubito! oricum
sunt mai tânăr mai înalt mai gras de
cât tine fla
coa(r)nele cu parfum
cu care te împung să îmi pleci
să îmi placi
aproape că nu s-au pulverizat (?!) nu
asta era în
gândurarea de care vorbeam
când (s)orbeam
Românie, par fum, Românie!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o cicoare
Pentru cine te-ai gătit cu atâtea petale?
Cui îi surâzi din zori
Până-n seară? Vântul și-a pus sandale
De raze de soare.
Dar ochii tăi nu se miră, sunt flori.
Brațele din mâneci scăpate
Le-nalți către creștet și ard.
Te prăfuie carul amiezii, din roate,
Și fumul de ierburi și nard.
Ci tu, ca un vis de iubire
Al pajiștii verzi,
Te legeni, surâzi în neștire
Și în tinerețea ta crudă te pierzi.
poezie clasică de Emil Giurgiuca din Poeme (1989)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fum și iubire, adresa este: