Poezii despre fum și moarte, pagina 2
Solilocviu
Iubirea-n cer cu luna se certa
că-n frumusețe nu-i chip s-o întreacă.
Înfiorate cuvinte și-au spus. A pierduților stea
dincolo, dincolo încerca să mă treacă.
Neștiind a trăi, ascultam
cum bate novembre pădurile moarte,
întunecat, neștiind a trăi,
sufletul se-mbătase de moarte.
Iubirea-n cer cu luna se certa...
O, masca ei cumplită, de Gorgonă,
și părul auriu care cădea,
un fum, un foc, dintr-o lunară zonă.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcere
Lângă sat iată-mă iarăși,
prins cu umbrele tovarăș.
Regăsescu-mă pe drumul
începutului, străbunul.
Câte-s altfel - omul, leatul!
Neschimbat e numai satul,
dup-atâți Prieri și toamne
neschimbat ca Tine, Doamne.
Aur scutură alunul.
Fluier zice. Cade fumul.
Greierii părinților
mulcom cântă, mulcom mor.
Cu aroma-i ca veninul
amintește-mi-se-arinul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoteoză
fir de fum
se înalță
într-un sunet prelung
rugul pe ape
leagăn-cuib
al păsării măiastre
pat nupțial
într-o floare de lotus
ea știe să moară
învelită în speranță
pentru mii de ani șansă
să înfrunte timpul
cenușă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecologică
Omul, specie perfidă,
Ce-mblânzește să ucidă,
Ce domesticește fiare
Spre-a le pune în frigare.
Surâzând capcane-ntinde
Și pădurea o aprinde
Seacă cerul, surâzând,
Numai moarte are-n gând.
Pipăie în infinit
Cu buricu-i de cuțit,
Unde în eter trimite,
Numai spre-a se compromite.
Început, sfârșit de drum,
Trece-nfășurat în fum
Prim al minții, rob al gurii,
Aberație-a naturii...
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeu al fumului tigarii de iarna tarzie
O adiere ușoară a unui vânt
De liliac amețit printre crengile unui trandafir,
Se îmbată cu petala unui crin prea verde
Ce zumzăie neliniștit la urechea unei albine.
O frunză albastră de cocos murdar
Vâjâie obosită la curtea unei lalele ce este răcită.
Un ghiocel face prea multă gălăgie
Și sperie firul ierbii călcat de ultimul fulg
Al unei iernii ce a întârziat să vină.
Clinchet de albăstrele anunță noaptea,
Se cațără veșnice iedere
Pe case proaspăt vopsite, se lipesc, mor...
Un ultim fum de țigară ce iese din gura unui copil
Mult prea răzvrătit de obraznic
Topește mireasma curcubeului de culori.
Moarte nesfârșită...
Poezie uitată pe soneria unei vile,
O miroase o lalea uitată și visează
La un alt clinchet de clopoței mult prea veseli
Pentru a exista...
poezie de Diana Rizoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento mori!
"Împărați pe care lumea nu putea să-i mai încapă",
Regi, sultani, stăpâni pe toate, papi al' căror nume-mi scapă,
Ce credeau că fi-vor veșnici, nu-și mai încăpeau în piele,
Toți s-au dus, s-au dus ca fumul, azi sunt oale și ulcele...
poezie de George Budoi din Catrenele imaginare ale lui Omar Khayyam (4 iunie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De ce uităm
O, de ce uităm, de ce uităm
șoaptele, privirile, căldura
care frig pupilele și gura?
Obosim cu timpul... înghețăm...
Amintirea n-are-atâta cer
pentru morții inimii ca fumul.
Câtorva le mai păstrăm parfumul,
Alții, repezi ca lumina, pier.
O, de ce uită, de ce uităm
Lacrimi, și surâsuri, și cuvinte?
Părăsind bogatele morminte,
Obosim cu timpul... înghețăm...
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împletituri de gânduri
Țes fum de țigară
Pe cerul argintiu
Și ploaia tristă cade
Și eu îngheț de frig.
Țes mii de gânduri
În propria-mi minte
Când iarăși stau și zac
Contemplând introspectiv.
Țes mii de dorințe
Dar dorul meu șters
Și starea mea de plumb
Încet le ucid.
Țes iubirea mea gri
Ce zace în mormânt
Pe sfânt veșmânt
Cu care să mă-ngrop.
[...] Citește tot
poezie de Costyn Gilca (19 octombrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cârciumă veche
Bere neagră și grețoasă și ghețoasă
și mai jos tavanul tras de fum
și podeaua mesii, foarte joasă,
și-un alaltăieri fiind acum.
Din departe se aude dingul
al statuilor ieșind din ceas,
ciolănoasele olane, zincul
care peste case au rămas.
Beau cu ghiorț și-aud vorbire,
berea neagră-mi curge peste barbă.
Trupul tău iubitule-n oștire,
de atâta vreme este iarbă.
cal aș vrea să fiu, centaur, inorog,
să m-aplec pe tine flasc,
la un zeu al morții când mă rog
și în timpul rugăciunii, când te pasc.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hiems
E iarnă, urlă crivăț; în vatră-i foc sărac; și ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârșit de veac,
natura-și dă solemnă agonicul răsuflet,
și-atâta somn și moarte și-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.
De frig te-nghemi, și-o raclă îți pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuiește roată
și ciori ca de funingeni așteapt-un hoit trântit;
și gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.
poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fum și moarte, adresa este: