fum şi viaţă

Amurg

timpul trece
nu se-ntoarce
ce a fost...
este doar fum
o speranţă se preface
că e floare..
dar e scrum

amintiri
întorc pe deget
ba le-arunc
ba le adun
simt cum soare
învie afară
o viaţă în amurg

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solilocviu

Iubirea-n cer cu luna se certa
că-n frumuseţe nu-i chip s-o întreacă.
Înfiorate cuvinte şi-au spus. A pierduţilor stea
dincolo, dincolo încerca să mă treacă.

Neştiind a trăi, ascultam
cum bate novembre pădurile moarte,
întunecat, neştiind a trăi,
sufletul se-mbătase de moarte.

Iubirea-n cer cu luna se certa...
O, masca ei cumplită, de Gorgonă,
şi părul auriu care cădea,
un fum, un foc, dintr-o lunară zonă.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

timpul trece...
nu se-ntoarce
ce a fost...
este doar fum!
o speranţă se preface
că e floare..
dar e scrum!
amintiri...
intorc pe deget
ba... le-arunc
ba... le adun
simt cum soare
invie afară
o viaţă în amurg!

poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridiche

moartea şi viaţa sunt
la fel
un fum, o iluzie, un gând
chiriaşi în propriu trup
navigăm
logodiţi cu viaţa
căsătoriţi cu moartea
destine în zbor de fluturi
frământaţi de întrebări
uneori mi-ar place să fiu
o ridiche
să trăiesc în pământ şi
să nu ştiu nimic
dar cine ştie câte ştie
o ridiche

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e fum, totu-i coabitare!

A mai trecut un an din viaţa mea,
Şi azi îi fac guvernului bilanţul
Mi-aş spânzura iluziile cu ceva,
Da' s-a stricat la bicicletă lanţul.

Jocul politic? - Treabă serioasă,
Naivi, mereu solicitaţi schimbare,
Guvernarea este ca o nebuloasă:
- Totul e fum, totu-i coabitare!

pamflet de Alex Dospian (aprilie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea de păcat

Am lăsat la voi pe masă
o hârtie-n care scrie,
Că din viaţa tumultoasă
mă retrag în veşnicie.
Ajuns la capăt de drum
nu mai am rost pe pământ.
Trăirea e doar un fum
spulberat iute de vânt.
Dumnezeu la El mă cheamă
păcatul să-mi ispăşesc.
Pe pământ viaţa-i o dramă,
sus este raiul ceresc.
Despărţirea de păcat
veşnicia o aşterne.
Sufletul e mai curat
în raiul vieţii eterne.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu bulgări de zăpadă-n mâini

Cu bulgări de zăpadă-n mâini
azvârl în focul veşnic.
O zână, ninsă săptămâni,
îmi ţine luna sfeşnic

când, aplecat şi încordat,
în focul veşnic bulgări reci
azvârl, mai alb, mai nepătat
decât au fost în veci.

Se stinge? Nu se stinge, nu!
El arde-n flame lungi şi iată
sprânceana mea-i de fum acu
şi fruntea încordată.

Apă şi foc, gheaţă şi fum, -
azvârl şi strig, azvârl şi strig:
Priviţi-mă, trăiesc şi sunt acum,
şi mă las nins şi nu mi-e frig.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cometă cât de mică

O planetă cât de mare,
Lovită de-un meteorit,
Intră în dezintegrare
Şi viaţa ei, a luat sfârşit.

Lovită de o cometă
Arde şi se face scrum.
Nu rămâne din cometă
Nici măcar un fir de fum.

Şi în cosmos, va să zică
Proverbul are valoare.
O cometă cât de mică
Răstoarnă planeta mare.

poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O, trecători fără hodină
Spre vrăji străine, fără har,
De-aţi şti ce flacără divină,
Ce viaţă stinsă în zadar,

Ce fum eroic se ascunde
În umbră sau în tristul zvon,
Când inima nu mai răspunde
Ucisă-n colbul monoton...

O, trenuri, şerpi prelungi sub stele,
Spre gări de somn alunecând,
De-aţi şti voi gândurile mele,
Aţi şti ce n-aţi ştiut nicicând:

De ce-s cuvintele bolnave
În fumul palid de tutun.
De ce atâtea doruri grave
Sub părul meu bălai adun...

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (1970), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfîntule

De cîte vremuri ţi-l tot ţii închis
Nu ştiu ce ai, viaţă, vis,
Bine, rău,
În strînsul pumnului tău?

Ţii în mînă fum, cenuşe, foc?
Ţi-am descîntat-o ca pe un ghioc.
Sfîntule,
Pămîntule.

Nici cîntecul, nici ruga n-au descremenit
Ziua de granit.
N-au dezlipit deştele,
Nici dălţile, nici cleştele.

Tu eşti, oare, Sfinxul din poveste
Care ştie ce este şi ce nu este,
Dincolo de literă şi pravilă,
Negură, namilă?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!