Poezii despre fum și visare, pagina 2
Caii sorții
Caii sorții -cai nebuni,
Cai de zbor hoinar,
Mai opriți-vă-n pășuni,
Că vom merge iar...
Caii sorții, cai de fum,
Cai de zbor sprințar,
Mai opriți-vă din drum,
Doar o zi măcar...
Ape limpezi de izvor,
Să nu stingă focul,
Vis de dragoste și dor,
Să ne-aprindă jocul...
Caii sorții, cai nebuni,
Aripi norocoase,
Poate veți fi fost mai buni,
Dar la alte oase...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața-i scânteie
Viața-i scânteie din zei și din stele,
Fumul albastru din visele mele.
Dumnezeu contemplă din răsărit ființa,
Cuvintele însămânțează prin cruce credința.
Iubirea are inițiativă, rapacitate,
Ochii tăi în vise mă poartă mai departe
Până atârn o clipă pe-o frunză de stejar
Și-n toamna răcoroasă cu umbrele dispar!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naluca
Nălucă.., te- ai zămislit!
Viu te creezi încrezut în credințe,
Pe malul visărilor, pe dealul uitărilor
Te plimbi tu, nălucă.
De vântul schimbărilor tace,
Tu nu exiști..,
Nălucă!
Puf de fum de țigară,
Al zâmbetului de divin ești tu, nălucă!
poezie de Florin Dragoș Minculescu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Florin Dragos Minculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te-am visat
în rotocoale de fum
iubindu-mi zbuciumul
și luându-mi aerul din plămâni
cu doar o mângâiere pe sânul stâng.
Stăteai și-mi ascultai bătăile inimii
iar eu
prea aproape
de epicentrul
unui sunet în do major
în brațele Infinitului...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vis ce fuge
Dintre toate câte sunt
în privire și-n cuvânt
au rămas, ca-ntr-o magie,
anii din copilărie,
zilele cu lună plină,
nopți cu soare în grădină,
nori pufoși, ploaie perlată,
amintiri de ciocolată,
clipele de zahăr ars
ce ți se lipeau de nas,
și mai știu un vis ce fuge
în papuci de turtă dulce...
Toate câte-au fost mai sunt
abur, ceață, fum și vânt.
Ceru-i tot acolo sus,
dar albastrul lui s-a scurs,
Poți să zbori, ca și atunci,
în papuci
de turte dulci?
poezie de Carmen Firan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul zburător
A venit ușor prin vis
Ochii el mi i-a deschis
A venit ușor zâmbind
Încet dragostea șoptind
Înger desenat cu cretă
Înger cu aripi de fum
Vânt ce sperie o poetă
Cel ce lasă în zbor parfum
Ochii mov și plini de stele
Privesc mândrii, rândunele
Înger galben, cal ce zboară
Pleacă dis-de-seară
Zboară și nu mă găsește
Plânge și speriat privește
Ce-n lumină crește, crește
Inima ce o iubește
poezie de Mădălina Radu
Adăugat de Mădălina Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat acest vis și încă-l mai visez
Am visat acest vis și încă-l mai visez
și-l voi visa cândva încă o dată.
Totul se repetă întru sine, totul se va reîntrupa,
iar visul meu îl vei avea și tu.
Acolo, într-o fațetă a noastră și a lumii-ntregi
val după val se sparge-n țărm:
și-n val o stea, o pasăre, un om
val după val - real și vis și moarte.
Iar timpul nu contează. Am fost, exist, voi fi.
Nu e miracol mai mare decât Viața, iar în genunchi eu cad
în fața miracolului, singur ca orfanii,
singur între oglinzi, captiv în apa lor,
mări și orașe, sclipind și strălucind prin fum.
O mamă plânge luându-și pruncul pe genunchi.
poezie de Arseny Tarkovsky, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfîntule
De cîte vremuri ți-l tot ții închis
Nu știu ce ai, viață, vis,
Bine, rău,
În strînsul pumnului tău?
Ții în mînă fum, cenușe, foc?
Ți-am descîntat-o ca pe un ghioc.
Sfîntule,
Pămîntule.
Nici cîntecul, nici ruga n-au descremenit
Ziua de granit.
N-au dezlipit deștele,
Nici dălțile, nici cleștele.
Tu ești, oare, Sfinxul din poveste
Care știe ce este și ce nu este,
Dincolo de literă și pravilă,
Negură, namilă?
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vizită
Pădurea măreț m-a-ntâmpinat:
- Intră la mine-n palat
Descreerată creatură, hoinar copil
Și umblă pe cât e posibil tiptil.
Eu sunt alegoria viselor tale.
Toate frunzele mele-s pocale
În care stă vinul cerului sfânt.
Ridică-te și bea-l fără cuvânt.
Am avut și smei odinioară,
Zâne, vântoase, mama pădurii chioară.
Nu știu ce s-au făcut, nu știu cum
Au devenit legendă și fum.
Copil hoinar, sărută coaja copacilor mei,
Obrazul bătrânilor mei soldați
Și sufletul meu dacă-l vrei
În scorburi înalte să-l cați.
poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestăma, te-aș blestăma
Sfărâma, ce-aș sfărâma
Pietrele sub talpa ta,
Să le văd că-s pulbere
Drum fără întoarcere!
Aș usca, ah ce-aș usca,
Mărăcini sub catifea,
Vise spânzurate-n ei,
Pleoapele ochilor tăi!
Scutura, ce-aș scutura
Nori negri-n lumina ta,
Să-ți întunec zilele,
Să nu-ți găsești urmele!
Blestăma, te-aș blestăma
Cu focul și lacrima,
Cu doina zilelor mele,
Să-ți leg sufletul de stele!
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fum și visare, adresa este: