Poezii despre gânduri și înot, pagina 2
Țipătul
din stradă
vin sunete ciudate,
strigăte îndepărtate
devin țipăt
bat în
timpan,
intră în tine,
în propriul tău sânge,
înoată odată cu fiecare
moleculă întâlnită,
ocupă labirintul
conștiinței
stârnesc teama,
imagini străbătute de frig
lovesc în
fortăreața gândurilor
ea se înclină
cedează
locul neliniștii.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O după-amiază pe plajă
Mă voi duce printre morți, să-mi văd foștii prieteni.
Locurile de unde plec sunt prea de tot frumoase:
Undeva,-n sunet de talaz, vântul îngână marea de azur
Și alături, solemne, se înșiră albe case,
Strălucind modeste în pacea peisajului din jur;
Departe,-înotători se-afundă-n străvezimi umbroase.
Nu pot să plec, deși-aș putea pretinde că din mine-o parte
E deja acolo și, parțial, o pot vedea, o arătare
Care, neexistând, rămâne-aceeași, neschimbată pururi.
Și, totuși, gândul plecării face ca întinsa mare,
Pământul și înotătorii, eu însumi, să părem străini,
Străini aproape ca străinii care vom fi după plecare.
poezie de Edgar Bowers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai scrie-mi!
Mai scrie-mi și spune-mi ce vrei,
Ce gânduri azi te frământă,
Ce n-a mers ieri și cu ce idei
Roata inimii se avântă.
Mai scrie-mi de noi, de trecut,
De visele rupte împreună,
Scrie, spune-mi cin' n-a vrut
Cu mine să te vadă de mână.
Mai scrie-mi și, dacă nu poți,
Strigă-mi numele așa tare,
Ecoul funcționează de înoți
Pe cărarea numită "uitare".
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
gânduri ca niște dumicați de pâine
ascunși pe sub marginea farfuriei.
eu de mică nu am mâncat pâine.
mama ridica farfuria
și mă prindea că avusesem ganduri ascunse.
ia cu paine, mamă,
n-ai cum să crești mare
doar cu gânduri goale
și răbdări prăjite.
măcar răbdările trebuie să fie crude
și proaspete.
să aibă ochiul limpede
ca al peștelui care înoată în oală.
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înălțare spirituală [Élévation]
Peste heleștee, peste văi și creste,
Peste codri falnici, peste nori și mări,
Dincolo de soare, de eter și zări,
Dincolo de toate sferele celeste,
Mintea mea, te-ncumeți cu agilitate,
Și ca cel ce înoată pe un blând talaz
Tai cu bucurie hăul în extaz
Plină de vigoare și de voluptate.
Zboară, lasă-n urmă morbida duhoare;
Du-te să te cureți în văzduhul fin,
Bea licoarea pură de nectar divin,
Focul care umple spațiile clare.
Ignorând năpaste, ignorând suspine,
Ce fac viața dură și-o ascund în nor,
Fericit e omul care poate-n zbor
Să se-avânte în sfere albe și senine.
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt ploaie
Sunt ploaie caldă de vară,
mă preling pe buzele-ți moi,
îți sărut infinitul regăsit,
sorbind-ți cu sete
lacrima
din colțul zâmbetului,
amară ca o cafea băută
pe fugă.
Marea o simt în ochii-ți adânci,
gustul lor e dulce-sărat
la fel ca viața...
Înot printre valuri de suflet,
mă lovesc de stâncile
gândurilor tale...
Înserarea ne e paravan
pentru iubirea ce tăinuiește
paradisul.
Cerul ne este aproape,
picurându-ne praf de stele
peste visul furat.
[...] Citește tot
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și poate de aceea...
Și poate de aceea, că nu suntem metalici
și nici încetiniți, și nici lemnoși,-
de aceea poate, când cocoșii galici
se bat cu penele-nfoiate și frumoși,-
noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid
și-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus,
și soarele se alungește spre el și își deschid
încă ceva din ele
luminile de nespus.
și se curbează câmpul supt, spre globul
acesta, doritor,
și viitorul își întinse leneș lobul
înspre prezent, rupându-se din viitor
De-aceea poate apărăm mai palizi,
și-n largi mișcări orizontale, de înot,
un glob de gând întindem, tot și tot
mai sus, spre sorii candizi...
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din Roșu vertical (1967)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie cu frunze
Cu ranița plină și ierni pe la tâmple,
Cu gânduri rebele și doruri pe frunze,
Iubito, hai vino paharul demi umple
Cu boabe de struguri stoarse în buze!
Vino să ducem toamna în cramă,
Vino săi punem iernii o toartă.
Sub bolta golașă, arsă de brumă,
Noaptea târzie să ne bată în poartă.
Am pofte nebune, și foame, și sete,
Am poftă să scriu cu tine în brațe.
Prin ceața lăsată, iubirea, plutește,
Să curgă magia cuvintelor bete!
Să cânte cocoșii pentru noaptea nebună,
La geam să colinde fulgi câte doi.
Frumoasăi, iubito, iubirea la lună,
Când lunai în geam și doarme cu noi.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânt din colb de vise
pătrund dincolo de retina ochilor tăi
unde mă regăsesc în infinitul adânc, din ei
înot pe margini de timp ca să nu mă înec și țin, mâna ta
nădejde de lumină prin clipa divină, ce-mi vei da
mă uit la sânul tău și văd omenirea, născând
iar valurile lumii crescând și înălțându-te-n gând
tu salți gene de orizont care lunecă-n răsărit, de apus
și aripi de vânt, din colb, din vise, pentru drumul cel sfânt
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Piața Centrală
Cad porumbei peste
Piața Centrală,
cad primăvăratice ploi
peste străzi, peste piețe.
Oamenii poartă pânze de
soare pe fețe
și-n suflet un straniu amestec
de-azur și lentoare letală.
Iarăși cresc muguri în
ceața podgoriei,
iarăși cresc ierburi și flori din
sinistra țărână.
Și-asemenea ierbii, și-asemenea frunzei,
urcă, tacit,
din latența, din
țărâna istoriei,
urcă-n priviri, urcă-n
gând și în sânge,
urcă, în vidul
lăsat de pârjolul ateu,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu din În Piața Centrală (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și înot, adresa este: