Poezii despre gânduri și hiene, pagina 2
Profesorul
Profesorul nu dăruiește din înțelepciune,
Ci din dragostea și credința în frumos,
Așa ne gândeam, iar el se suise pe o treaptă mai înaltă,
Desfășurând larg mânecile halatului,
Mâinile sale erau subțiri ca surcelele,
În vorbele noastre gândirea era aproape ucisă,
Uneori ea respira în ritmul tăcerii,
Profesorul se îndreptă spre tablă și desenă un copac,
Apoi o pasăre, rădăcina care primește,
Fructul care se dăruiește, pasărea care cântă,
Perora profesorul, apoi se opri brusc,
Ieși pe ușă desfășurând larg mânecile
Halatului, în care se aflau mîinile sale subțiri
ca niște crengi. Vocea lui rămasă în clasă,
continua, hiena crudă urmărește lupul,
lupul capra, capra salcâmul înflorit,
începu să plouă, noi, copiii priveam pe geam,
eram singurii martori ai simfoniei.
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Am scăpat, gigantul inamic s-a dovedit o insectă
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoitarii și friptura
Făptura mea-i de fiară vie,
Cu sânge rece v-am pus frâu
Să înotați în propriul sânge,
Să puneți sufletul sub grâu.
Să v-opintiți ca animalul
În jugul vremurilor noi,
Țin biciul pentru vânătăi,
Pe trupul vostru, cu puroi.
Nu mai aveți focul în lacrimi,
Le-ați stors aiurea pentru țară?
Nu vă gândiți că nu au sens,
Copiii voștri sunt pe-afară?
Iar tot ce-a fost acum nu este
Decât privată bogăție,
A mea, a celor ce-s ca mine,
Hiena ce inimi sfâșie!
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil sărman
Copil sărman, cu ochii triști și goi,
De ce-ți întorci privirea de la noi?!
Ți-e sufletul de lacrimi plin, rănit
Te-ntrebi de ce sau unde ai greșit,
De ce părinții tăi te-au părăsit,
Și singur ai trecut peste orori...
Te uiți spre cer și speri, plângi iar și iar,
Domnul ți-a dat iertare, dar și har.
Te-ai depărtat, oh, ființă-nstrăinată,
Copil fără noroc și fără soartă.
Și te întrebi, te-ntrebi necontenit,
Cu ce-ai greșit de nu ai fost iubit.
De ce e-n suflet astăzi răutate?!
Mame fără de suflet, blestemate,
De ce-și aruncă sufletele-n ghenă
Mame cu chip de om și suflet de hienă?
Mame ce, (oare?), nasc copii,
Și-i lasă, fără drept, ai nimănui...
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împărat și proletar
Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua pintre ferești murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci și sceptici ai plebei proletare.
Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă și plină,
Murdară este raze-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domnește pe deplin.
Spuneți-mi ce-i dreptatea? - Ce-i tari se îngrădiră
Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră
Și le subjugă munca vieții lor întregi.
Unii plini de plăcere petrec a lar viață,
Trec zilele voioase și orele surâd.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colivie de ceară
Dacă as avea putere să mă dezbrac de carne
Să o lepăd în clepsidră cu corbi și hiene..
În zborul ca un albatros plutind pe cer alene
Prin fante de albastre infinite curbate vene
Să te învăluii ca un duh cu sunet de vioară
Să simți cât dorul poate în colivie să doară...
Ai fugi de-ndurare talpa o să ceară
Să-mi topești colivia mea de Icar din ceară.
Intinzându-mi palme după penele-mi de file
Atârnat cu gânduri în perfuzii de anghile..
Răsărite din rădăcinile mele infipte
In abisurile luturilor de azure strigăte
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zepeline peste piața Bucur-Obor
Zepeline lungi planau peste piața Bucur-Obor
erau ochii tăi lungi, văzuți prin retrovizor.
Cine mai văzuse glisând uriașe, atâta de-aproape
zepeline cu gene, cu cearcăne, cu fard albăstrui peste pleoape?
Cetățenii priveau prin ferestrele farmaciei, patiseriei, C. E. C.-ului,
magazinului de confecții pentru bărbați, femei & copii
indicatoarele de circulație se muiaseră de plăcere
țigăncile cu gumă de mestecat cu poze de Alfa-Romeo
își suciseră vertebrele cervicale în sus
iar ochii tăi intrau în nori, sclipeau în soare, îndreptându-se mereu
spre apus...
Erau nebunești, aveau expresia nebunească pe care ți-o văzusem în holul
blocului, când ne sărutasem în lumina beculețelor de la lift,
erau extraordinari și amenințători, erau instrumente de război, ovale
zepeline care nu țineau seama de galbenul zilei de
iunie, de emailul mașinilor de mic litraj parcate în
fața magazinului Materna
erau pure mașinării, mecanisme de ceas care nu-nțelegeau alfabetul
cosmeticelor, limbajul peltic al costumașelor pentru copii,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și hiene, adresa este: